vise...cu toti le avem,bune sau rele...unele pe care ai vrea sa le uiti,uneori realizezi ca ai trecut peste ele.Sunt si vise pe care simti ca in sfarsit se implinesc si unii dintre noi avem doar cosmare...
Dar nu conteaza ce visam,fiecare dintre noi...pentru ca atunci cand vine dimineata visele incep sa dispara,sa ne scape printre degete...
joi, 16 octombrie 2008
miercuri, 15 octombrie 2008
Mai puternica...
Am crescut...si vreau sa cred ca m-am maturizat!As vrea sa cred ca sunt o persoana mai buna,ca am evoluat pozitiv!
Si pentru asta vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au facut sa simt durere,cei care m-au ranit,pentru ca datorita lor am invatat sa fiu puternica,am invatat sa ma ridic din propria cenusa.Sunt mai puternica cu o clipa,cu un moment de rascruce...sau mai multe.De cate ori am gresit,de cate ori am varsat lacrimi peste lacrimi,de cate ori am simtit ca imi pierd si ultima farama de speranta,nimic nu m-a distrus de tot si am supravietuit.De cate ori am fost la capatul rabdarii,de cate ori am simtit ca vreau sa inghit cerul ce parea sa nu se fii deschis niciodata si pentru mine,am devenit mai puternica.Am reusit sa invat sa iert,sa nu port pica desi nu am uitat.Am incercat sa invat sa transform clipele grele si momentele de suferinta cauzate de anumite persoane din amintiri amare in amintiri nule!Amintiri care nu mai aduc greutate peste sufletul meu.Amintiri asa cum trebuie sa fie,melancolice,fara regrete si cu invatare de minte,amintiri fara nici un efect negativ.
Invatam sa construim din ruinele inimilor noastre!Nimic nu ne poate dobori!Suntem prea puternici pentru asta!
Am pierdut la viata mea persoane dragi,sau le-am lasat sa se piarda in momentul in care am stiut ca si-au pierdut singure rostul in viata mea.Stiu ca nu am gresit!Atunci cand iti asculti inima nu faci greseli,chiar daca nu primesti consecinte pozitive.Nu regret nimic,orice s-ar intampla de-a lungul vietii,indiferent de consecinte.Primesc ceea ce dau.In egala masura!!! Si sunt destul de curajoasa si de tare incat sa suport consecintele propriilor mele fapte si sa nu cer ceea ce eu nu as da,ceea ce am dat cu inima indoita de fiecare data...nu cer sanse dupa sanse.Stiu ca nu le merit pentru ca nimeni nu le merita.Nu suntem puri si fara de pacat,numai ingerii sunt,si noi oamenii nu avem locuri printre ei,nu avem bunatatea necesare pentru a prinde aripi.Insa putem visa,chiar daca realitate ne aduce cu picioarele pe acest pamant pacatos.
Sa nu mai gresim?E imposibil...Dar hai sa invatam din greseli...
Si pentru asta vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au facut sa simt durere,cei care m-au ranit,pentru ca datorita lor am invatat sa fiu puternica,am invatat sa ma ridic din propria cenusa.Sunt mai puternica cu o clipa,cu un moment de rascruce...sau mai multe.De cate ori am gresit,de cate ori am varsat lacrimi peste lacrimi,de cate ori am simtit ca imi pierd si ultima farama de speranta,nimic nu m-a distrus de tot si am supravietuit.De cate ori am fost la capatul rabdarii,de cate ori am simtit ca vreau sa inghit cerul ce parea sa nu se fii deschis niciodata si pentru mine,am devenit mai puternica.Am reusit sa invat sa iert,sa nu port pica desi nu am uitat.Am incercat sa invat sa transform clipele grele si momentele de suferinta cauzate de anumite persoane din amintiri amare in amintiri nule!Amintiri care nu mai aduc greutate peste sufletul meu.Amintiri asa cum trebuie sa fie,melancolice,fara regrete si cu invatare de minte,amintiri fara nici un efect negativ.
Invatam sa construim din ruinele inimilor noastre!Nimic nu ne poate dobori!Suntem prea puternici pentru asta!
Am pierdut la viata mea persoane dragi,sau le-am lasat sa se piarda in momentul in care am stiut ca si-au pierdut singure rostul in viata mea.Stiu ca nu am gresit!Atunci cand iti asculti inima nu faci greseli,chiar daca nu primesti consecinte pozitive.Nu regret nimic,orice s-ar intampla de-a lungul vietii,indiferent de consecinte.Primesc ceea ce dau.In egala masura!!! Si sunt destul de curajoasa si de tare incat sa suport consecintele propriilor mele fapte si sa nu cer ceea ce eu nu as da,ceea ce am dat cu inima indoita de fiecare data...nu cer sanse dupa sanse.Stiu ca nu le merit pentru ca nimeni nu le merita.Nu suntem puri si fara de pacat,numai ingerii sunt,si noi oamenii nu avem locuri printre ei,nu avem bunatatea necesare pentru a prinde aripi.Insa putem visa,chiar daca realitate ne aduce cu picioarele pe acest pamant pacatos.
Sa nu mai gresim?E imposibil...Dar hai sa invatam din greseli...
vineri, 10 octombrie 2008
viva la vida!
Uneori ne gandim ca viata e atat de dura si de grea,e purul adevar.Poate ca si de aceea omul a fost inzestrat cu suflet,cu o minte care poseda o forta incredibila,imaginatia.Numai ca odata ce cresti,lasi aceasta insusire copilareasca pe seama celor mici,imaginatia este o jucarie a copilului.Cine a spus ca trebuie sa fie asa?De ce sa nu crezi in magie?Ai inchis ochii si lumea s-a schimbat?De ce nu incerci?
"Iesi afara si respira adanc,alearga de-a lungul unui bulevard inconjurat de blocurile,priveste-le si alege unul din ele,inchide ochii si numara pana la 3.Deschide-i.Te aflii pe acoperisul blocului si privesti in jur,e incredibil,ai toata lumea la picioare!Ai fii vrut sa fii ales alt bloc?Perfect,alege altul,fa 3 pasi inapoi,ia-ti avant si sari.Acum esti pe blocul dorit.Ti se pare ca nu e chiar atat de inalt pe cat ai fii vrut?Bate cu piciorul in pamant,blocul incepe sa cresca sus,mai sus,pana cand esti printre nori...Miroase atat de dulce aerul...Intinde mana si rupe o bucatica din norii ce par atat de pufosi si mananca,sunt din vata de zahar...
Ai pierdut pe cineva drag in viata ta?E timpul sa versi o lacrima in amintirea lui...incepe sa ploua.Zambeste de dragul acelei persoane!Ploaia se opreste si se naste un curcubeu superb.Aluneca in jos pe el,la capatul lui intalnesti un spiridus.Ce fac spiridusii?Indeplinesc dorinte...Nu e asa ca ai o dorinta arzatoare la care visezi de multa vreme?
Inchide din nou ochii si invarte-te,vei simtii dintr-o data o caldura imensa si un soare ce te arde.Deschide ochii.Esti in varful unei piramide in mijlocul desertului,totul e incredibil de luminos,dar si atat de cald...Ce buna ar fii o baie...Atunci de ce nu sari?Inchide ochii si sari.Tineti respiratia cand vei deschide ochii,pentru ca esti pe fundul unui ocean,in jurul tau e plin de pesti si corali multicolori,inoata la suprafata si iesi pe plaja,culege o nuca de cocos si potoleste-ti setea...Relaxeaza-te...Totul e atat de linistit si feeric...Alearga pe plaja si inchide ochii.Auzi claxoane si motoare de masini,deschizi ochii,esti din nou pe trotuar,te opresti din alergat si zambesti..."
Incearca sa visezi,zboara,fii puternic,fii fericit.Tot ce vrei se indeplineste cand inchizi ochii...Trebuie doar sa crezi.Incerca doar sa faci ce iti zic si apoi sa imi spui: Nu e viata mai frumoasa?
"Iesi afara si respira adanc,alearga de-a lungul unui bulevard inconjurat de blocurile,priveste-le si alege unul din ele,inchide ochii si numara pana la 3.Deschide-i.Te aflii pe acoperisul blocului si privesti in jur,e incredibil,ai toata lumea la picioare!Ai fii vrut sa fii ales alt bloc?Perfect,alege altul,fa 3 pasi inapoi,ia-ti avant si sari.Acum esti pe blocul dorit.Ti se pare ca nu e chiar atat de inalt pe cat ai fii vrut?Bate cu piciorul in pamant,blocul incepe sa cresca sus,mai sus,pana cand esti printre nori...Miroase atat de dulce aerul...Intinde mana si rupe o bucatica din norii ce par atat de pufosi si mananca,sunt din vata de zahar...
Ai pierdut pe cineva drag in viata ta?E timpul sa versi o lacrima in amintirea lui...incepe sa ploua.Zambeste de dragul acelei persoane!Ploaia se opreste si se naste un curcubeu superb.Aluneca in jos pe el,la capatul lui intalnesti un spiridus.Ce fac spiridusii?Indeplinesc dorinte...Nu e asa ca ai o dorinta arzatoare la care visezi de multa vreme?
Inchide din nou ochii si invarte-te,vei simtii dintr-o data o caldura imensa si un soare ce te arde.Deschide ochii.Esti in varful unei piramide in mijlocul desertului,totul e incredibil de luminos,dar si atat de cald...Ce buna ar fii o baie...Atunci de ce nu sari?Inchide ochii si sari.Tineti respiratia cand vei deschide ochii,pentru ca esti pe fundul unui ocean,in jurul tau e plin de pesti si corali multicolori,inoata la suprafata si iesi pe plaja,culege o nuca de cocos si potoleste-ti setea...Relaxeaza-te...Totul e atat de linistit si feeric...Alearga pe plaja si inchide ochii.Auzi claxoane si motoare de masini,deschizi ochii,esti din nou pe trotuar,te opresti din alergat si zambesti..."
Incearca sa visezi,zboara,fii puternic,fii fericit.Tot ce vrei se indeplineste cand inchizi ochii...Trebuie doar sa crezi.Incerca doar sa faci ce iti zic si apoi sa imi spui: Nu e viata mai frumoasa?
joi, 9 octombrie 2008
lirics 2
There's something in your eyes
Over and over it's making me smile,
My mind is freezing and you're in my soul
We should be together that's all i wanna know,
Everything seems like a heaven to touch,
Live by a memory,longing to crush,
Love is a lie and i'm feeling the rush,
I know i'm yours and i'm losing my mind,
Nothing so simple an plain as it seems,
God please forgive my intentions and dreams!
Over and over it's making me smile,
My mind is freezing and you're in my soul
We should be together that's all i wanna know,
Everything seems like a heaven to touch,
Live by a memory,longing to crush,
Love is a lie and i'm feeling the rush,
I know i'm yours and i'm losing my mind,
Nothing so simple an plain as it seems,
God please forgive my intentions and dreams!
lirics
Ranita doar de clipe,de timp nepasator,
Alene a trecut,gonind peste-al meu dor.
Zambetul tau iubite,se sparge-n amintiri,
Vedenia unei fete cu lacrimi in priviri...
De ce e totul schimbator si toate-s trecatoare?
Nisipul din clepsidra in nisipuri miscatoare.
Raman aici pe veci si timpul va sa treaca
Acum pe langa mine,uitandu-ma si pleaca,
Zidul ce ma-nconjoara mai falnic se cladeste,
Vuind parea sa cada,un zambet ca-l topeste,
Alintul tau iubite parea ca il distruge-ncet.
Nu mi-a ramas nimic,decat sa te privesc cum pleci.
Razand in soare,o floare din aur faurita,
A fost iubirea noastra,de vanturi linistita,
Zeii zambeau si ei,dar cum totul se schimba,
Vraja iubirii noastre a fost descantata de o clipa
Ale carei brate au transformat totul in scrum.
Nu stim,nu vrem sa stim,dar timpul este fum!
Raza de soare ai fost peste-al meu suflet,
Acum,nicicand sa stii,eu nu te mai astept.
Zadarnic am sperat ca poate vei ramane
Vesnic al meu iubite,un soare ce n-apune.
Acum,aici,retine,nu-i nimeni vinovat,
Nu-i nimeni sa deplanga caci timpul ne-a aflat!
Alene a trecut,gonind peste-al meu dor.
Zambetul tau iubite,se sparge-n amintiri,
Vedenia unei fete cu lacrimi in priviri...
De ce e totul schimbator si toate-s trecatoare?
Nisipul din clepsidra in nisipuri miscatoare.
Raman aici pe veci si timpul va sa treaca
Acum pe langa mine,uitandu-ma si pleaca,
Zidul ce ma-nconjoara mai falnic se cladeste,
Vuind parea sa cada,un zambet ca-l topeste,
Alintul tau iubite parea ca il distruge-ncet.
Nu mi-a ramas nimic,decat sa te privesc cum pleci.
Razand in soare,o floare din aur faurita,
A fost iubirea noastra,de vanturi linistita,
Zeii zambeau si ei,dar cum totul se schimba,
Vraja iubirii noastre a fost descantata de o clipa
Ale carei brate au transformat totul in scrum.
Nu stim,nu vrem sa stim,dar timpul este fum!
Raza de soare ai fost peste-al meu suflet,
Acum,nicicand sa stii,eu nu te mai astept.
Zadarnic am sperat ca poate vei ramane
Vesnic al meu iubite,un soare ce n-apune.
Acum,aici,retine,nu-i nimeni vinovat,
Nu-i nimeni sa deplanga caci timpul ne-a aflat!
visand la tu si eu..
Eu sunt frunzele vestede pe ccare tu calci nepasator,nostalgia marii si roua diminetilor din flori.Eu sunt in fiecare pas al tau,exist,respir,traiesc fiecare clipa pe care tu o zidesti la malul marii,fara sa stii daca fiecare suflare a ta este si o adiere de vant.Chiar daca tu nu ma vezi,nu ma auzi,eu traiesc,exist,hranindu-ma cu fructele iubirii tale,ma luminez cu lumina ochilor tai si te urmaresc,pas cu pas,dupa zidurile noptii,pentru ca eu...eu...
Cum totul are un final,incerc sa il ating.Tu ramai ceea ce esti:un vis frumos cu acelasi sens,pe un drum ce duce spre iubire,dar care nu ajunge niciodata la capat.
Cum totul are un final,incerc sa il ating.Tu ramai ceea ce esti:un vis frumos cu acelasi sens,pe un drum ce duce spre iubire,dar care nu ajunge niciodata la capat.
povesti cu zane...
"Fiinta care traieste marea iubire,trece printre oameni ca o naluca posedata de viata cea noua care pulseaza in ea.Marea dragoste inseamna prezenta continua,un dialog al sufletelor care se gasesc intr-o suprema imbratisare,indragostitii duc cu ei o parcela de divinitate.
Marea iubire,iubirea,inseamna contemplatie,adica contopirea cu toate fibrele sufletului tau pe care il simti palpitand in tine ca o pasare maiastra ranita de valtoarea vietii.Iti prind sufletul in mana si il incalzesc cu dragostea mea...
Oglinzile sufletului tau mi-au prins sufletul si-l proiecteaza in intreaga fiinta.Nu Dumnezeu i-a daruit frumusetea omului,ci el singur a inventat-o,a creat-o.Numele ei e seducator si poetic.Ea este speranta omenirii,virtutea nascuta de oameni in pofida naturii,nascuta din disperarea si singuratatea in care oamenii au fost aruncati de ingeri si demoni.Ea este lumina unei noptatice luni inchipuite,cantecul sirenelor care nu se vad la suprafata marii.
Dragostea adevarata e frumoasa,vesela.Ea nu se ascunde de ochii semenilor sai,e plina de speranta.Ea inseamna frumusete si daruire,iti da puteri nebanuite,te face mai bun,mai curajos,de neinvins...si asta pentru ca dragostea nu poate fii invinsa niciodata"
Cred ca avem nevoie si de vise in lumea asta pragmatica.
Visam la basme...povesti de adormit copiii...
Marea iubire,iubirea,inseamna contemplatie,adica contopirea cu toate fibrele sufletului tau pe care il simti palpitand in tine ca o pasare maiastra ranita de valtoarea vietii.Iti prind sufletul in mana si il incalzesc cu dragostea mea...
Oglinzile sufletului tau mi-au prins sufletul si-l proiecteaza in intreaga fiinta.Nu Dumnezeu i-a daruit frumusetea omului,ci el singur a inventat-o,a creat-o.Numele ei e seducator si poetic.Ea este speranta omenirii,virtutea nascuta de oameni in pofida naturii,nascuta din disperarea si singuratatea in care oamenii au fost aruncati de ingeri si demoni.Ea este lumina unei noptatice luni inchipuite,cantecul sirenelor care nu se vad la suprafata marii.
Dragostea adevarata e frumoasa,vesela.Ea nu se ascunde de ochii semenilor sai,e plina de speranta.Ea inseamna frumusete si daruire,iti da puteri nebanuite,te face mai bun,mai curajos,de neinvins...si asta pentru ca dragostea nu poate fii invinsa niciodata"
Cred ca avem nevoie si de vise in lumea asta pragmatica.
Visam la basme...povesti de adormit copiii...
miercuri, 8 octombrie 2008
Iubind...
Ma gandesc la iubire acum...Oare chiar stim sa iubim?E ciudat,noi credem ca simtit dragoste,e un sentiment inaltator la prezent,care te face sa te simti fericit.Dar te orbeste in acelasi timp,nu mai poti fii rational,nu te mai gandesti la consecinte,nu poti sa analizezi un posibil viitor din punct de vedere obiectiv.Dar la urma urmei,viata insasi e subiectiva,pentru ca noi oamenii suntem subiectivi.Devine greu uneori,si apar incertitudini,ca si atunci cand intr-o relatie intervine distanta..."ochii care nu se vad se uita",poate ca e doar metaforic vorbind...Distanta nu te poate face sa uiti,dar probabil te ajuta sa devii putin mai obiectiv si sa poti gandi cu putin sange rece,realizand astfel cat de real e ceea ce simti...
Nu,nu cred ca stim sa iubim cu adevarat,e un sentiment prea inselator,iubirea e falsa insasi prin esenta.Dar ramane afectiunea pe care ajungi sa o porti cuiva,si care creste,si te face fericit la un moment dat,indiferent de cat dureaza.Pentru ca timpul isi lasa amprenta peste tot si toate atunci cand trece fara sa poata fii oprit,si daca totul imbatraneste,si deci se schimba din punct de vedere fizic,de ce nu ne-am schimba in acelasi mod si noi ca persoane,doar prin simpla trecere a timpului?Pentru ca ne schimbam,si daca ne schimbam gandim diferit,simtim diferit.E firesc sa fie asa...
Nu, nu iubim,dar ne indragostim.Poate la prima vedere,poate atunci cand ajungem sa cunoastem o persoana,poate ca ne indragostim de un gest,un zambet care "ne atinge" sufletul...
Si imi aduc aminte ce mi-a spus un prieten foarte drag mie,despre el insusi, ca e"mereu indragostit"..."vesnicul indragostit"...Oare nu suntem toti?
Nu,nu cred ca stim sa iubim cu adevarat,e un sentiment prea inselator,iubirea e falsa insasi prin esenta.Dar ramane afectiunea pe care ajungi sa o porti cuiva,si care creste,si te face fericit la un moment dat,indiferent de cat dureaza.Pentru ca timpul isi lasa amprenta peste tot si toate atunci cand trece fara sa poata fii oprit,si daca totul imbatraneste,si deci se schimba din punct de vedere fizic,de ce nu ne-am schimba in acelasi mod si noi ca persoane,doar prin simpla trecere a timpului?Pentru ca ne schimbam,si daca ne schimbam gandim diferit,simtim diferit.E firesc sa fie asa...
Nu, nu iubim,dar ne indragostim.Poate la prima vedere,poate atunci cand ajungem sa cunoastem o persoana,poate ca ne indragostim de un gest,un zambet care "ne atinge" sufletul...
Si imi aduc aminte ce mi-a spus un prieten foarte drag mie,despre el insusi, ca e"mereu indragostit"..."vesnicul indragostit"...Oare nu suntem toti?
luni, 6 octombrie 2008
din nou amintiri...
Stateam mai devreme la o tigara,singura,in bucatarie si ma cam plictiseam. Si am inceput sa imi aduc aminte de toti baietii,ca nu le pot zice barbati,care au trecut prin viata mea...sau mai degraba baietii care au lasat o amprenta asupra mea...si multe amintiri m-au facut sa zambesc,dar au fost si amintiri triste,sau chiar dureroase...pe care prefer sa nu mi le amintesc...
Dar amintirile frumoase ale copilariei sau mai bine spus ale adolescentei imi trezesc un sentiment de reverie,primul baiat care m-a sarutat,si imi revin emotiile traite atunci,cand nu stiam ce e sa fii indragostit,si simteam mai mult spaima primului sarut,atat de mediatizat intre noi,"fetele" la acea varsta frageda;la fel imi amintesc si cel mai incredibil sarut pe care l-am simtit,cand un baiat cu care nu aveam mari tangente,m-a surprins intr-un mod extrem de placut...Tin minte ca era pe un hol,in fata unei sali,decat noi doi,iar el s-a rezemat de zid,m-a tras de mana si m-a sarutat.Am simtit ca voi cadea jos din picioare...Nu o sa uit nici acel baiat dulce,care ma privea bland,si ma simteam protejata,pentru ca era mai matur pentru varsta lui,putin mai serios decat restul,si care mereu isi incepea sms-urile cu "Ce faci,pisicutzo?",alint care mi-a ajuns cel mai adanc in suflet si m-a facut sa-l indragesc,nu pot sa uit nici baiatul sigur pe el,care stia ce sa imi spuna si stia clar ce vrea,baiatul care nu stia sa accepte un refuz,sau baiatul care imi era in acelasi timp confident,cel mai bun prieten,cu care puteam sa vorbesc despre orice si care aproape ca stia cum si ce gandesc....sunt amintiri nemuritoare,adolescenta cu rebeliunea specifica,in care dragostea trecea de la o zi la alta,schimbadu-si centrul atentiei mereu si mereu...
Dar amintirile frumoase ale copilariei sau mai bine spus ale adolescentei imi trezesc un sentiment de reverie,primul baiat care m-a sarutat,si imi revin emotiile traite atunci,cand nu stiam ce e sa fii indragostit,si simteam mai mult spaima primului sarut,atat de mediatizat intre noi,"fetele" la acea varsta frageda;la fel imi amintesc si cel mai incredibil sarut pe care l-am simtit,cand un baiat cu care nu aveam mari tangente,m-a surprins intr-un mod extrem de placut...Tin minte ca era pe un hol,in fata unei sali,decat noi doi,iar el s-a rezemat de zid,m-a tras de mana si m-a sarutat.Am simtit ca voi cadea jos din picioare...Nu o sa uit nici acel baiat dulce,care ma privea bland,si ma simteam protejata,pentru ca era mai matur pentru varsta lui,putin mai serios decat restul,si care mereu isi incepea sms-urile cu "Ce faci,pisicutzo?",alint care mi-a ajuns cel mai adanc in suflet si m-a facut sa-l indragesc,nu pot sa uit nici baiatul sigur pe el,care stia ce sa imi spuna si stia clar ce vrea,baiatul care nu stia sa accepte un refuz,sau baiatul care imi era in acelasi timp confident,cel mai bun prieten,cu care puteam sa vorbesc despre orice si care aproape ca stia cum si ce gandesc....sunt amintiri nemuritoare,adolescenta cu rebeliunea specifica,in care dragostea trecea de la o zi la alta,schimbadu-si centrul atentiei mereu si mereu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)