sâmbătă, 27 iunie 2009

joy

timpul trece asa de repede in ultima vreme...nici somnul nu mai are loc in viata de zi cu zi...zgomotul intregii lumi rasuna din ce in ce mai tare si mai plin de viata,nu conteaza daca soarele e pe cer sau se ascunde in spatele orizontului.timpul trece si lumea se schimba,cu totii ne schimbam,doar daca nu ramanem prizonieri in monotonie si nu n complacem.cu toate ca nu ne schimbam prea mult ca persoane in sine,in interiorul nostru,mai evoluam uneori datorita imprejurarilor,doar daca reusim sa inlaturam aparentele.incerc sa mai beau si din cupa optimismului,asta dupa o lunga perioada de voleuri cu pesimism...nici nu stiu cat timp a trecut de cand am zambit impacata cu toata viata mea,sau mai bine zis de cand am zambit din suflet,nu mai stiu de cand am mai respirat si eu fara sa am inima indoita.e adevarat ca daca avem minta ocupata nu nu mai gandim la lucrurile rele,dar asta nu dureaza,momentele de recidiva apar mereu si revenim la refularile noastre oarecum permanente.
incerc sa zambesc din nou,sa imi luminez viata cu prorpiul meu zambet.daca stau sa ma gandesc la timp,in unitatea lui de masura,nu a trecut prea mult de cand ai disparut din ochii mei,cu toate ca pare atat de departe in propriu meu trecut incat ma simt batrana la propriu.iar zambetul tau de care aveam atata nevoie,zambetul tau timid cu intentie,dulce si strengaresc,zambet p care il purtam tatuat in mintea mea,a disparut.cam brusc as zice...oricat as incerca nu mai pot sa il mai vad.nu mai pot sa incerc,imi tatuez propriu meu zambet in gand,si voi incerca sa il pastrez toata viata,ca sa pot zambi mereu,orice mi s-ar intampla...

again...

nu vreau sa simt ca imi irosesc viata si nu vreau sa continui sa respir doar in speranta ca poate totul va fii vreodata la fel.as vrea sa inteleg ce s-a intamplat,credeam ca am inteles.cu toate ca nu te-am iubit(sau oare doar traiesc cu impresia asta???) ceea ce e dur e faptul ca de multe ori mi se taie la propriu respiratia si mi-e atat de dor de tine incat as vrea sa tip,tare,cu toata forta astfel incat tu sa ma poti auzi de oriunde ai fii...si chiar daca tu nu stii nimic si chiar daca as vrea sa pot sa iti spun tot ce simt si totusi nu fac nimic in privinta asta.si asta pt ca nu vreau sa ma simt ca o povara,nu-mi place sa deranjez pe nimeni cu frustrarile mele,cu atat mai putin pe tine.bine,stiu ca tot ce scriu acum pare destul de disperat,dar asta nu inseamna ca stau si plang dupa tine(la figurat vorbind),nu fac asta pt ca mi-am cam schimbat stilul de viata,sunt ok in procent destul de mare,m simt destul de bine cu ceea ce am,dar tot nu pot sa scap de sentimentul ca tu imi lipsesti,nu ca imi lipseste ceva,ca imi lipsesti TU!!! nu pot sa fac nimic in privinta asta,de fapt nu vreau sa fac nimic pentru ca asa consider ca e mult mai bine.toate sunt spre mai bine si fara sa intervenim noi.existe ceva acolo sus care are grija de noi...sper sa aiba mai multa grija de tine decat de oricine altcineva...si cu tot ce am spus mai sus...stii...intr-un final mai scurt asa si destul de incarcat...Te iubesc!

vineri, 19 iunie 2009

Pt ca iar nu stiu...

pentru ca iar e greu sa respir,iar e greu sa dorm...si pentru ca nu am habar de ce...nu vreau decat liniste,ceea ce nimeni nu poate sa inteleaga.vreau liniste si siguranta...de orice fel,un strop,cat o picatura de ploaie sau cat una din lacrimile cu care adorm asa des uscate pe obraz...as vrea sa mor,la figurat vorbind,sa mor in interior,ma gandesc ca doar asa as putea sa scap din inchisoarea asta.e dur ceea ce zic si foarte pesimist,si totusi mi-e egal.cand asta simt nu mai am cum sa ma gandesc la altcv...sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le uit,dar nu putem uita ceea ce ne dorim sa uitam,oricat am incerca...si cum ce nu uitam nu ne lasa sa traim am ajuns aici,un punct mort.oricat ar fii de trist...

crazy fucked up life!

La naiba...deci asta nu e un post ca si pana acum,numai ca nu ma pot abtine!...prea multe lucruri se aglomereaza si aflu atatea lucruri noi in fiecare zi..hey guys! nowadays i'm GAY!...hi hi hi...ca sa nu mai spun ca dintr-o data am devenit o persoana calculata,atat de calculata incat pun la cale strategii bine definite...in puii mei! EU?? care nu sunt in stare sa planific si pasii pe care ii fac si m impiedic din metru in metru?
Deja sunt satula sa se sparga oalele in capul meu,eu vinovata de tot ceea ce se intampla si anumite persoane se cred prea importante incat sa primeasca razbunarea mea...nu ca ar fii mare bai,numai ca eu nu sunt razbunatoare,stii cum e,hotul ii vede pe toti hoti.Nu ca m-ar afecta prea tare barfele si cuvintele,dar ma enerveaza cand oamenii vorbesc fara sa fie in pas cu realitatea,cat mai obiectiv posibil.Noroc ca eu am prea multa mila,chiar si cu cei care nu merita,desi ai impresia ca am facut nush ce pentru ca te simti incoltit,ar cam trebui sa stai in banca ta,daca ar fii sa fac ceva crede-ma ca nu ti-ai mai reveni din lovitura!!! Daca ar fii sa ma razbun nu mi-as pierde vremea cu mizilicuri din astea.Eu as zice sa te potolesti si sa nu te mai iei de viata mea,pentru ca tare mi-e frica sa nu te arzi si sa ajungi scrum.Vrei sa mori?..(din nou,ca asta vara presupun...te cunosc mai bine decat crezi TU)...nu-i mare bai...chiar pot s te ajut...intradevar m-a schimbat bucurestiul asta,numai ca nu in rau,chiar pot s spun ca am evoluat.Si da,mi-am schimbat grupul de prieteni si anturajul,dar repet am evoluat,are cine sa imi acopere spatele chiar foarte bine,noroc ca eu nu m complic MOMENTAN cu asta pentru ca ink nu s-a umplut paharul...totusi eu zic sa ai grija,daca mai tii l viata(la propriu,nu la figurat)..
Inchei cu un raspuns clar si concis: da,asta a fost o AMENINTARE!!!!

luni, 15 iunie 2009

Despre nimic!

Fara sens,fara inteles...e doar un vis sau poate sunt rupta din zorii zilei,si a-i mai fii thu.Si as vrea sa te vad,si as vrea sa te vad zambind...sincer nu as fii crezut ca-mi va fii dor atat de mult...
Fara lacrimi si poate fara vise,fara inceput cuprins sau final.FARA NIMIC.
Doar o privire care nu e pentru mine,doar ochii tai fara constiinta prezentei mele nedorite.
Doar un gand blocat.Un vid...neantul ma apasa.
Cu totul plina,si goala complet,fara aer,fara inima si fara suflet.NIMIC!
Fara iubire deci fara fals.
Cu vantul care nu e este palpabil,cu fericirea care nu poate fii zarita.Lucruri ce nu se aud,nu se vad si nu pot fii atinse..nu exista...
Nimicul exista!

miercuri, 10 iunie 2009

palme metaforice!

Viata ne loveste mereu,pe unii mai des,pe altii mai rar,dar pe nimeni deloc.Oricum aceste palme spirituale sau virtuale nu le da viata in sine,conceptul de viata,ci persoanele din jurul nostru,mai ciudat e ca o palma nu vine niciodata singura si unele sunt atat de dureroase incat te trantesc la pamant.Iar cei care le aplica o fac cu sau fara constiinta.
Cel mai rau imi pare ca sunt genul de persoana care se ataseaza rapid desi nu arat chestia asta.Daca depun atata incredere in oamenii din jurul meu e normal sa fie asa.Deci am in permanenta "fatza" rosie.Recunosc ca unele lovituri sunt chiar mai mult decat necesare,si prin necesitate lor contactul devine suportabil si ne impacam cu ideea lui,iar mai tarziu putem chiar sa devenim recunoscatori.Si asta pentru ca noi suntem subiectivi privind propria noastra viata,iar cei din jur pot fii intr-o anumita masura obiectivi,oricum mult mai obiectivi decat am putea fii noi.Prin asta fac aluzie la o anumita retragere a unei anumite persoane din viata mea,subtil si fara zgomot.Cu toate ca pare ca nu am depasit momentul, nu e cazul...doar ca am un sentiment profund de recunostiinta fara de el...Nu ma gandesc numai la el,nu sunt toata numai EL...EL e doar o persoana care va ramane speciala si pe care nu vreau s o uit pentru ca m-a ajutat din punct de vedere mental...M-a durut sa aud motivul asta,care a sunat mai mult ca o scuza folosita decat un motiv real.Erai ceva linistitor si sincer,la fel de usor ai intrat si tu in viata mea,la fel nici tu nu vei fi uitat desi timpul a fost atat de scurt,totul a fost destul de special,si sincer duceam dorul fluturasilor pe care ii simteam la sarutul tau.Vezi tu,genul asta de fluturasi nu i-am simtit cu EL.Stiu ca tu consideri ne-insistenta mea ca pe ceva conformist..."ai mai auzit motive de genul!"...tu stii mai bine ce si cum,nu mai am forta necesara ca sa imi iau singura avantul("spre tine")...sunt destul de inerta,dar daca ai face tu acest lucru ar fii mai mult decat binevenit...mai mult decat atat.Desi poate ca e prea tarziu acum...
Si uite ca asa ti-ai facut si tu intrarea in blogul meu...poate prea tarziu,poate ca am intarziat prea mult...a devenit deja obisnuita...mereu sa pierd ceva ce nu am avut de la bun inceput...

sâmbătă, 6 iunie 2009

Nu cred in realitate!

Nu sunt o persoana obiectiva,nu am nevoie de obiectivitate,viata e subiectiva...Viata mea???..viata mea e un vis,traiesc rupta de realitatea de zi cu zi,realitate in care nu cred,traiesc intr-o lume proprie si originala!
O lume nebuna si imatura,unde nu am nevoie decat de zambete sau lacrimi,totul dus la extrem!Credeam ca am nevoie de iubire,dar e un lucru total eronat din fericire,u am avut parte cu adevarat de acest sentiment,nu am iubit,iar daca am fost iubita asta chiar nu pot sa stiu.Dar nu conteaza!!!!Nimic nu conteaza cu adevarat atata timp cat pot sa zambesc!
Sunt o ciudata din toata punctele de vedere.Nu spun ca sunt o persoana iubita de toata lumea,dar sunt genul de persoana pe care nu o poti uri...nu cred ca am p cineva care sa m urasca,mai mult sau mai putin,pentru ca sunt acel gen care face totul in favoarea celorlalti,sunt maleabila,foarte sociabila si acord incredere tuturor,nu pot sa vad ceva rau in nimeni...asa ca sunt o persoana usor de calcat in picioare...si am fst trantita la pamant de atat de multe ori incat nu mai tin socoteala.Nici pe cei care ma ranesc nu-i pot desconsidera,nu le port pica de nici un fel...E destul de clar ca traiesc rupta de realitate nu?Lumea in care traiesc nu e o lume in care sa fiu eu buricul pamantului ...nici pe departe...urasc sa fiu in centrul atentiei,si nici nu am cum sa fiu,avand in vedere ca sunt o persoana banala,nu am nimic special,nu sunt frumoasa sau mai stiu eu ce...am o lume in care pur si simplu pot sa fiu eu insami,mai mult cu relele decat cu bunele,dar e singurul lucru care ma ajuta sa ma ridic cand sunt impinsa dupa marginea prapastiei...