vineri, 12 noiembrie 2010

cu totii inselam?

Poate ca suntem prea tineri ca sa abordam un subiect atat de complicat,dar la urma urmei nu conteaza varsta,cu totii inselam,desi conceptul este definit de fiecare in parte in functie de propriile actiuni.Si e destul de ipocrit dar realitatea e ca invatam sa inselam de mici copii,la un mod abstract,ca atunci cand un prieten de joaca ne enerveaza si il abandonam in favoarea altuia.
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,intr-un mod direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand" sau o "amanta" stabila...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...

luni, 25 octombrie 2010

Toate trec...

...si toate sunt uitate....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Astept....

Nu-mi place sa astept,pentru nimeni si pentru nimic...dar inimii nu-i poti da ordine.Asa ca te astept cum n-am mai asteptat pe nimeni.Te-astept pe tine si stiu ca nu vei veni.Astept un zambet de la tine,si o privire plina de subinteles.Si astept totul de la tine,un gand,atentie,si o speranta la mai mult.Astept sa ma trezesc din vis,in zorii diminetii,sa deschid ochii greu,sa ma intorc si sa fii langa mine.Nu te-am cunoscut,nu atat de mult cat mi-as fii dorit,doar ca am simtit ca puteai fii special...

marți, 19 octombrie 2010

All of the things i never did...i was waiting for the right time,
All of the things i never said...i was waiting for the right line...
When is the right time ever arive,i'll be waiting all my life,
So i'm gonna show you now,only way that i know how,
And i don't care who sees,i don't care who tells who,
I wish the whole world knew...baby,i've been missing you...
The people walking by,may stare at you and i,
The world is out of view,everywhere i'm kissing you...
Boy,i have nowhere else to go,i was waiting for the right sign,
Something you'd say to let me know,it was time to cross that line,
All of this time i didn't know,that you were already mine,
Let me take you all the way,show you what no words can say...

luni, 18 octombrie 2010

DOTA sense of humor...

Faceless desperately needed some sex...so he went to Drow's place

Faceless: Hey babe...will u have sex with me?

Drow: Fuck off...u dont even have a face...u would i have sex with u?

Faceless embarrased went to Luna's place

Faceless: Luna please dont say no...but can u have sex with me?

Luna: Piss off...even my buffalo wont have sex with u!

Feeling lonely...faceless decided to gave it a last shot...he went to Lina's place...and found her naked there lying on her bed...
Taking no chances...Faceless timewalked...chronoed her....fucked her...and as soon as he is finished...timewalk backed to a safe place...

Lina: WhAT THE FUCK JUST HAPPENED HERE?

Riki: I dunno but my ass really hurts!

duminică, 17 octombrie 2010

I'm calling you,but you don't wanna hear me,I'm reaching out and still your eyes can't see.
You're caught up in your perfect little world,You seem to be to high for me to touch,
Just looking down on me like that,this is too much,I'm not a little child who begs for you atention,
Just drop the act,you're not the daugh guy that you'd like...
Your eyes betray the suffering behind your smile...

Aparente...

As vrea sa pot sa te vad,desi nu stiu daca as avea ce sa-ti spun...sau as avea ce sa-ti spun dar nu as putea.Un nou inceput care prezice lacrimi,un nou TU,care nu esti pentru mine.Un TU diferit de ce am intalnit pana acum,si care imi acapareaza toate gandurile. Esti prea mult ca sa te pot asimila si trece cu vederea.O noua stare de entuziasm,cu noduri in gat si sperante desarte.
Nu pot sa vorbesc despre ce simt,dar vreau sa vorbesc despre tine.Incerci sa pari ceea ce nu esti,sau mai degraba ti-ai creat un scut,o fatada prin a te proteja.O masca de aroganta falsa aproape perfecta,dar ti se citeste in ochi faptul ca ai trecut prin multe,faptul ca ai suferit pana cand ai ajuns sa-ti pierzi increderea,desi mentii o linie de plutire incarcata cu optimism.Cu tot ce spui si faci nu reuseti decat sa ma instigi in a vrea sa te cunosc cu totul,dincolo de aparente.Esti un tip mult prea dulce si e pacat sa te inchizi intr-o cochilie rece.Nu esti deloc cum ma asteptam sa fii,imaginea de om matur inchide in sine un copil jucaus care se zbate sa iasa la suprafata si reuseste doar in rare cazuri.Nu pot sa-mi dau cu parerea despre ce ai avea nevoie,inafara de a uita.
As vrea sa imi dai ocazia sa te ajut sa uiti,sa ierti,sa te simti linistit,probabil dupa foarte multa vreme,fara sa-mi dai nimic in schimb,nici sentimente si nici promisiuni...as vrea doar sa ma lasi sa incerc sa te iubesc...

sâmbătă, 16 octombrie 2010

It's down to you...

Can you hear what i'm not saying?..the silent scream...
Can you see all the things i'm not showing?...oh,but you can't see me at all...
There's nothing in between
My heart that shivers and you're cold smile,
You're eyes that are looking through me
And the girl who's not saying a thing...
Still my lips are frozen...

joi, 14 octombrie 2010

Nu EU,ci restul lumii...

Nu stiu de ce nu reusesc niciodata sa strang tupeul necesar pentru a face in anumite momente lucrurile pe care le vreau.Si vorbesc aici de lucruri pe care mi le doresc poate mai mult decat orice la momentul respectiv.Si asa raman blocata in anumite clipe,mai mult muscandu-mi buzele si oftand adanc.Sunt clipe perfecte,pe care nu reusesc sa le imortalizez in nici un fel,desi incerc,raman cu un regret ipotetic...
Vorbesc de multe ori mai mult decat ar trebui,si incerc sa ma inteleg in primul rand eu pe mine,inainte de a ma face inteleasa.Adevarul e ca nici eu nu m-am descoperit inca,asa ca nu e posibil sa ii las pe cei din jur sa ma descopere.Nu stiu daca sunt o persoana controversata sau complicata,dar inca ma zbat sa fiu normala.Nu zic ca vreau sa fiu ca toti ceilalti,doar as vrea sa pot scapa cel putin in anumite momente de senzatia ca nu apatin locului,ca sunt in plus,ca nu ma pot adapta.Mi s-a spus ca sunt o tipa foarte sociabila,dar nu e deloc asa,e doar incercarea mea de a fii sociabila,si pare ca exagerez.Obisnuiesc sa dramatisez prea mult,las senzatia ca nu ma intereseaza parerea celor din jur,si pe de o parte asa si e.Diferenta e ca ma lupt din rasputeri sa nu deranjez pe nimeni cu persoana mea,si ma lupt sa scap de dorinta de a fii acceptata.Poate ca totusi au existat persoane care au reusit sa ma inteleaga partial,si am fost flatata cand mi s-a spus odata ca sunt o persoana pe care nu te poti supara.Da,imi place sa nu deranjez,sa nu fac pe nimeni sa se simta prost,pentru ca ma gandesc inainte de a zice sau a face ceva la un singur lucru: daca mi s-ar intampla mie,cum m-as simti?

marți, 12 octombrie 2010

new hope!

E greu sa uiti uneori,dar nu si imposibil,viata te doboara la pamant si crezi ca nu vei mai reusi sa te ridici,dar reusesti.Si cand iti e mai greu si totul pare obscur si morbid,se mai deschide o fereastra mica prin care poti zari lumina dulce a unei stele.Si ceea ce te asteapta in spatele ferestrei e de multe ori neasteptat.Totusi,fereastra nu se deschide singura si are nevoie de putin ajutor,din partea ta bineinteles.Uneori ea se intredeschide si tu nu trebuie decat sa-i faci un vant,sau poate doar sa bati in geam. O noua speranta,un nou vis care sa-ti umple noptile de insomnie,un zambet strengaresc care sa-ti ocupe gandurile,o voce dulce care sa-ti rasune in minte.Si toate emotiile si nodurile in gat,cu imaginatia care si-a pierdut controlul,"ce vei spune?" si "cum ii vei raspunde?".Ramane frica stransa din esecuri,si care-ti striga sa te linistesti, te-ai ars de-atatea ori incat nu mai stii numarul, dar nu-ti pierzi optimismul,caci incercarea moarte n-are si speranta moare ultima!

joi, 30 septembrie 2010

O clipa poate sa nu fie chiar atat de scurta uneori,ea ingheata in timp cateodata,fara voia noastra,atunci cand bataile inimii se intetesc,si suntem surprinsi placut sau neplacut.In acel moment mintea noastra,imaginatia noastra,o iau razna,si de cele mai multe ori nu le putem controla.
Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile.
Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine...
Asta pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc,in acea clipa ce se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...

miercuri, 29 septembrie 2010

i could really use a wish right now...

A venit toamna...deprimant...se presupune ca e un inceput nou,odata cu primele zile de scoala,un revelion metaforic,incarcat cu amintirile verii,fierbinti si luminate de razele soarelui si atat de melancolic cu pomii dezbracati si culorile reci apasatoare.Si e atat de greu de suportat cand ai sufletul apasat de dorinte neimplinite,mai pierzi o noapte,doua,trei,cu lacrimile pe obraz,curgand in ritmul ploii care bate-n geam.Respiri adanc si inca mai visezi unele vise ale verii,acele vise care au ramas vise si atat.Nu vrei sa mai devina realitate,nu vrei dorinte implinite,din lipsa de regrete,ajungi sa ai mintea fixata doar pe cel din varful lor.Ai vrea sa il rostesti cu voce tare,si sa se implineasca,dar tot in vise,si inca mai visezi,in somnul tarziu din zorii zilei,care soseste si mai greu cu fiecare zi ce trece.Esti constient ca daca se-mplineste nu-i de bine,si poate ti-ar da viata peste cap.Mai bine ca vis dulce cu regrete ipotetice, stii si tu ca nu mai trebuie sa te legi la cap cand nu te doare.Atunci cand totul din jur e impotriva,cand stii ca ce-i mai bine este deja,prezentul e perfect exact asa cum e,mai bine sa ramai cu visul...Visul trait in permanenta,acela ce te face aiurit si zapacit,traind rupt de realitate...

duminică, 12 septembrie 2010

Uneori nu putem uita. Oricat de greu a fost,oricat de mult am suferit,fie o clipa,o ora,zile,saptamani...oricat de mult ne-am dori. Nu putem uita sperantele sadite in zambete si dor de el sau ea. Nu putem uita visele inimii,vise atat de dulci si care ne-au ars sufletul pana cand totul a ramas cenusa. Incerc sa privesc inainte, departe de trecutul apropiat, repet ca timpul vindeca si stiu ca doar ma mint. Nici eu nu stiu ce simt,sau ce am simtit si atunci,nu am apucat nici eu sa deapan sentimentele si sa le aflu rostul si folosul,si m-am hranit cu vise. Visam la tine,si poate inca mai visez amar si in suspine.N-a fost sa fie? A fost asa cum e mai bine,nimic in realitate si vise arse scrum. Ce am vrut eu nu ai sa stii,nici eu nu stiu ce n-ai vrut tu,dar dorul nu ma lasa,te-ai rupt de mine,tu din realitate atat de diferit de cel caruia ii duc eu dorul.Un alter-ego ce poarta chipul tau,sufletul meu iti adaposteste un frate geaman imaginar.Nu te cunosc...si poate inca as mai vrea,dar ma abtin...Dispari naluca!Chiar si de nu te las sa mori,ai mila si lasa-ma sa traiesc!

duminică, 5 septembrie 2010

Un gand...

Nu te iubesc,dar as fii vrut,
E atat de simplu,fara inceput
Ai fost un gand ce a trecut
Mai mult visand la un sarut,
Ti-am urmarit privirea dar nu am stiut
Unde sa caut ce n-am avut si totusi am pierdut!

FAKE!

Privesc in jurul meu,in fiecare zi,analizand situatiile si nu pot sa nu fiu profund dezamagita de ceea ce descopar in acele momente de revelatie adanca,atunci cand poate "imi pica fisa",sau imi da cineva de langa mine alarma de trezire. Niciodata nu am reusit sa inteleg cum reusesc unii sa joace 2 carti diferite,total diferite,de personalitati. Si cel mai rau,asa cum a spus o prietena,e sa te arzi atunci cand te astepti cel mai putin,sau nu te astepti deloc. Te surprinde intr-un mod atat de neasteptat incat nu mai reusesti sa reactionezi,ramanand blocat in prezent.Mintea ta suceste si invarteste faptele pentru a afla un motiv,pentru a da de radacinile adevarului.Complicam situatii care,in fond si la urma urmei,sunt foarte simple,dar necunoscutele sunt prea multe pentru noi si ecuatia momentului nu se poate rezolva printr-o formula simpla. Poate ca suntem prea dezorientati si pierdem cu vederea unele date simple,sau nu le pierdem,pur si simplu mintea noastra a refuzat sa le observe de la bun inceput.
Exista expresia "Dragostea e oarba!",si e adevarat,la figurat vorbind,nu dragostea e oarba,ci noi suntem datorita entuziasmului si euforiei,iar acest lucru se aplica chiar si in starea initiala de "indragosteala" dar si in alte situatii.Aceste emotii resimtite ne orbesc in asa masura incat alegem din intregul realitatii doar faptele si detaliile care ne convin,restul se pierde.
Lasand la o parte generalizarea,situatia mea propriu-zisa,si cea care a influentat acest post, a deviat din prostie,naivitate si poate ghinion.Asa cum fac de fiecare data,am ajuns sa privesc cu drag o persoana care m-a ajutat atunci cand am avut cea mai mare nevoie,si de la care nu ma asteptam la ajutor.Increderea pe care am inceput sa o am in respectiva persoana era destul de oarba cat sa nu mai tin seama de ceea ce stiam in trecut,totul a fost sters cu buretele pentru a-i construi o noua imagine perfecta sub privirea mea.
Urmarile initiale au fost cat se poate de roz,eram total hipnotizata si,dupa mult timp,linistita,totul mergea intr-un ritm lent si aparent sigur.A urmat o schimbare de decor,si brusc,lucrurile au luat o intorsatura cat se poate de nasoala.Senzatia "mi-a picat cerul in cap" cred ca ar descrie cel mai bine acel fapt.
E foarte dezamagitor sa descoperi ca persoana pe care credeai ca o cunosti nu e deloc ceea ce pare,o persoana care sustine sus si tare ca nu suporta sa fie mintita,da dovada de o falsitate iesita din comun,o ipocrizie strigatoare la cer.Poate a fost o schimbare la mijloc,pornita dintr-un orgoliu asa-zis ranit,din impresie,pentru ca sa joci teatru initial si sa postezi intr-o persoana timida,si oarecum dulce,e destul de greu,si necesita prea mult sange rece.
Nu pot sa nu simt pareri de rau,cu toate ca ar trebui sa fiu indignata si sa-mi doresc explicatii,dar situatia a fost in definitiv trista,s-a pierdut in primul rand o prietenie care din partea mea era una foarte sincera. Acum emotiile pricincipale pe care le simt sunt de mila...


PS: Mi-e mila de tine,mai ales pentru ca nu distingi o realitate cruda! Ramai acolo unde esti,inconjurat de prieteni falsi care nu fac decat sa isi bata joc si sa profite cat pot de mult. Cu tot ce mi-ai facut,descopar ca poate esti mai naiv ca mine. Devii,incet si sigur,la fel de fals ca cei pe care-i critici,dintr-o dorinta stupida de afirmare si atentie.Orgoliul tau mult prea mare e doar prostie si imaturiate,nimic mai mult...si tipic masculin!
Eu pot spune ca iert tot ce s-a intamplat,desi am foat dezgustata si chiar m-a durut,pentru ca nu ma asteptam,dar acum chiar nu mai conteaza! Si daca te-ai distrat si zic,ai ras pe contul meu,ma bucur pentru tine! Dar si mai mult ma bucur pentru mine,eu una,n-am regrete...TU?!?

marți, 17 august 2010

Si te visez pe tine,in noptile tarzii pana dimineatza,ma trezesc si se continua visul cu ochii dechisi. Mi-ai prins sufletul in palma si l-ai incalzit sub privirea ta,departe de mine,esti totusi mai aproape de sufletul meu decat oricine altcineva.Nu te iubesc,dar as vrea sa-ti daruiesc iubire,cu totul si prin tot,doar pentru tine.Cum nu am mai iubit vreodata,cum nu am mai dus dorul nimanui...nu te cunosc,dar faci parte din viata mea,in fiecare clipa,cu fiecare gand ce se indreapta mai intai spre tine inainte de orice altceva...as vrea sa te pot pastra,dar mai intai trebuie sa te pot prinde,usor,ca pe un fluturas,firav,pentru a nu-ti pierde praful aripilor.Usor,pentru ca aripile tale nu trebuiesc ranite,tu stralucesti cand zbori,si chiar daca as stii k nu vei mai pleca daca vei ramane fara ele,nu pot fii in stare sa iti fac rau,desi as da orice sa te tin langa mine.Nu pot sa-ti iau sclipirea,nu pot sa nu te las sa zbori! asa e cel mai bine,pentru ca stiu ca oricum tu nu vei mai vrea sa zbori daca nu voi zbura si eu cu tine...

good things happen for those who wait...

sau poate ca nu...e amuzant prezentul,de fapt,e atat de incurcat,complicat si distrus,ca nu pot sa fac altceva decat sa rad in hohote.poate ca am ras prea mult in iunie si iulie,si acum in august ar fii trebuit sa plang.bine a zis cine a zis,ca o belea nu vine niciodata singura.de fapt nu conteaza prea mult,stiu ca norocul mi-l fac singura,si mereu obtin ceea ce vreau mai devreme sau mai tarziu,dar nu inceteaza sa ma surprinda naivitatea de care dau dovada mereu.in schimb sunt mandra de mine ca nu renunt niciodata,perseverez in greseli mai ceva ca danila prepeleac...am plecat de acasa cu un munte in spinare si m-am intors cu o gamalie de ac,cea mai mare afacerista din lume eu sunt si asta e un fapt. si cum sa ma oftic? pot sa ma oftic? NU! rad cu lacrimi de situatia actuala. de fapt si de drept stiu eu ce stiu...am cazut eu mai jos si mai rau de atat,si m-am ridicat,ar fii culmea sa disper tocmai acum...

miercuri, 30 iunie 2010

Dincolo de linia orizontului...


Suflet nevinovat si inocent,saluta lumea cruda ce-ai parasit-o mult prea repede!

Saluta-i pe cei ce varsa lacrimi in urma ta,ce te vor retrai in amintiri frumoase,cu zambete amare!

Inchidem ochii si pastram moment de reculegere,pentru ca tu sa fii trecut dincolo de linia orizontului in pace...

Saluta-ne din nori,cu o privire calda,inconjurat in veci de cei naivi ca tine!

LINISTE! Acum cand viata ta si-a dat si ea ultima suflare ca milioane altele,mai crud,mai repede ca tine! S-a rupt o alta pagina,cu fosnet mult mai aprig,din cartea vietii noastre trecatoare!

LINISTE si PACE! E fara mila,fara sens pentru cei ce-ti poarta-n constiinta sufletul zdrobit si disparitia brusca a unei priviri ce-a alinat inima mamei tale.

O inima se opreste si altele raman sa bata pentru tine dor si suferinta...iar viata merge mai departe greu,mai greu decat se poate indura.Asa a fost poate vrerea entitatii superioare ce guverneaza locul.Pierdem lacrimi in ore-n sir,vom pierde zile!Vom fi umblat ca zombi,si poate vom uita...Dar nu si sufletul de mama ce-si va purta durerea inconditionat si fara pauza,cautand sufletul copilului luat prea devreme de langa inima ei.

Suflet nevinovat,saluta prin suflarea vantului,caci ai prins aripi si ai zburat prea sus.Noi n-avem aripi pentru a te urma,oricat ne-ar inalta picioarele,durerea ne doboara,ne afunda-n disperare.

Credinta a pierit,se cauta un raspuns! Numeni nu are...sau poate timpul...la ce folos?!? Si vei uita? Dar cum ai vrea sa uiti? Nu vrem sa respiram,poate asa te vom urma...sus,mai sus,in viata de apoi!

sâmbătă, 26 iunie 2010

Noroc!

Ma regasesc din nou contrariata de evenimente, de cei din jurul meu si poate intr-un fel de amintiri.Am realizat de mult ca nu ar trebui sa ma mai complic si impotmolesc in detalii,dar parca n-as fii eu.Oftez,simplu,fara relevanta pozitiva sau negativa.Asa cum e vorba,ce o fi o fi,cu toate ca sunt sigura ca nu voi putea suporta consecintele decat foarte prost.Dar ridic fruntea sus,ca n-o sa mor! Ceea ce stiu doar eu,cuprinsa de neprevazut,cand viata iar m-a pus in fata unui vis implinit drept cadou,fara eforturi,cu acelasi noroc chior care ma face sa rad cu pofta de fiecare data,sa ma simt in frunte,primesc si relele,ce-i drept,eclipsate total. Stiu ca totul e spre bine iar complicatiile aduc sare si piper.
Te-ai gandit vreodata cum ai reactiona daca vei primi pe tava un vis? Sa fii fericit e putin spus in conditiile in care inca nu esti sigur ce e fericirea de fapt.Dar extazul te face sa plutesti.Viata nu e roz decat privita prin lentile roz.Optimism! Si cum sa nu fiu optimista cand toate se rezolva de la sine si primesc pe tava tot ce imi doresc,mai devreme sau mai tarziu.Si da! Pe tava,fara nici cel mai minim efort. Si totul tine de noroc.Sa fii nascut poate sub o stea norocoasa,pentru ca meritul vine odata cu munca sau cu vreun privilegiu primit la nastere sau datorat unei caracteristici speciale posedate de persoana in cauza.Si cum nu am meritul sub nici una din clauzele de mai sus,mie imi ramane norocul...norocul prostuluila urma urmei,dar calul de dar nu se cauta de dinti! Asa ca fac si eu pe proasta si ma bucur de ce se intampla fara sa intreb "de ce eu?"
Atat cat tine totul,viata e putin mai frumoasa,si va fii si mai frumoasa odata cu finalul visului,cand voi privi zorii zilei in care m-a trezit sfarsitul cu razele calde ale soarelui pe fereastra,in acea dimineatza voi savura gustul dulce al unor amintiri ce nu vor fii uitate,si pe care poate,la un moment dat le voi nuanta in scris,pentru a ramane o dovada,una din povestile vietii mele cu "A fost odata..." in care am fost de nenumarate ori printesa!

luni, 14 iunie 2010

No Need...

I'm finally there,i've found the truth,my truth,the only truth! Cause i'm there with me,myself and I. One person smiling for herself. I don't need nobody to tell how i'm suposed to be happy,what happiness is suposed to be. In fact,i don't really need to know. I'm not searching for nobody in this life.i don't need someone that's always there for me. Don't want love,it's just a word in our time. It's has long ago vanished with the last ray of light of a sunset one evening.It's a thing part of the medieval world with the princesses and the knights on white horses.It was real once upon a time,and i say don't live in the past. No need for tears of feeling sorryies, no need for soulmates at all. We cand find The One in our selves,i'm my one and only soulmate. I'll take phisical needs from the ones around me,from the ones that can still find me. I made believe a pink bubbly world,imperfect and sweet and i'm gonna suck in it everything around me. I'll make my imagination the only reality for everyone around me,for everyone who's breathing the same air as me. And they take it in,without even knowing or realizing it. I'll swalow men and nature,every living thing and be on top of the world. Better yet,I,myself,will be the top of world,powerfull and bored with waiting for those who wanna reach the top! I'll be happy for those who make it even if i don't need them to.

Cause there's no need to search for love or happiness.No need to suffer without them...We can sufocate them with the simple placebo effect of an imperfect sweet smile in our souls!

luni, 7 iunie 2010

Atentie...

Te privesti in oglinda...NU! Privesti in oglinda o persoana pe care nu o mai recunosti.Asta e rezultatul la care ai ajuns din cauza lui.Privesti in oglinda o persoana careia ai vrea sa ii dai sfaturi,incurajari,compasiune.Pentru ca el e aproape dar nu suficient cat sa il poti atinge.Il tii in continuare pe un piedestal,pentru ca prezenta lui va continua sa te ravaseasca.Sublim si dureros.Esential dar fara nici un rost.Esti constienta cat de mult gresesti dar nu vrei sa te abtii.Si nu regreti.Fara regrete.Ai fii regretat sa nu incerci,cu intrebarea "Cum ar fii fost?!?" te-ai fii chinuit toata viata.Acum nu-ti mai tremura mainile in prezenta lui,iti tremura la amintirea lui.Ceva ce nu vei pierde niciodata.Mintea ta blocata pe acelasi vers "Can i keep you?",privindu-l cu respiratia taiata,rupta de realitate,cel mai dulce moment,cel mai calm si plin de liniste.Nu vei uita!Nu vrei sa uiti desi iti amintesti un vis.Un vis mai real decat ar fii fost posibil in cel mai adanc somn din cea mai lunga noapte.Pe un fundal de film,o voce consacrata fredona usor melodia perfecta "Are you the sweet invetion of a lover's dream,or are you really as beautiful as you seem?".Si te-ai pierdut un moment in trecut,inotand agale intr-un ocean de amintiri care paleau in fata prezentului.Continuai sa inghiti in sec si sa incerci sa respiri adanc pentru a strange energie sa rememorezi orice detaliu.De la atingerea primordiala a buzelor,la adancirea sarutului si pierderea partiala a inhibitiilor,cu un gust arzand de Jack incalzindu-te din interior,cu frica trezirii din vis acaparandu-ti mintea,de la durerea dulce cu lacrimile ce iti paraseau ochii fara control,atingerea brusca si bine intentionata,forta controlului si ordinelor dictate fizic si pana la pacea de dupa furtuna,cu pielea moale si fina,hipnotizanta,alintata de mangaieri line si strigatul tau nerostit pentru a opri timpul in loc...cat de usor ti-ai fii vandut sufletul sa ii auzi gandurile si sa ii vezi visele...Dar nu a fost al tau!Oftezi si-acum,nu va fii niciodata,dar stiai asta nu?Zambesti,e logic,de fapt si de drept nici nu ai sperat altceva.Dar chiar si fara sperante,ai obtinut mai mult decat te-ai fii gandit vreodata,si orice asteptare pe care ai fii putut sa o ai ar fii palit crunt in fata realitatii....

luni, 31 mai 2010

Incertitudine...

Inchizi ochii si respiri adanc.Esti singura si poti ofta in voie.Oftezi pentru ca vrei mai mult,si pentru prima data in viata ta ti-ai pierdut toata siguranta.Tu nu stii ce sa mai faci si el nu stie ca existi,sau pur si simplu nu ii pasa.Iti tremura mainile pentru ca ochii iti lacrimeaza si-ai vrea ca totul sa dispara.E penibil si constientizezi si tu cat de ironic e totul,dar e peste puterile tale sa schimbi ceva.Vrei curaj macar sa fii tu insati,si te pierzi in speranta ca norocul te va ajuta ca altadata.Diferenta e ca de data asta ghinionul ar durea mai mult decat poti indura.Dar speri,visezi si zambesti in continuare,fals si amar,acum cand realitatea iti joaca festa vietii tale.Ce vrei de fapt? Sa-i spui ce simti? Sa-ti iei povara de pe suflet? Dar ce-ai putea sa-i spui ca sa il opresti macar o secunda sa te asculte? Cand adevarul e ca nu poti descrie in cuvinte nici macar o parte din visul nou trait de tine. Cand adevarul e ca piedestalul pe care sta el e mai sus decat poti ajunge tu. Cand el e doar un om si totusi mult mai mult? Cand pentru el tu esti o oarecare si pentru tine el nu-i pamantean? Iti plange sufletul si-ai vrea sa risti,dar riscul pare mult prea mare. Si nu-l cunosti,iti repeti intr-una ca e doar o iluzie,poate vei reusi sa iti revii. Crezi ca nu esti suficient de buna pentru el,iar sentimentul de inferioritate te face pesimista. Dar asta nu te opreste sa visezi. Astepti cu nerabdare noaptea unde in vise ti-e aproape,unde frica dispare in mod inconstient,acolo unde el iti zambeste numai tie.Pentru ca doar acolo el exista numai pentru tine!

duminică, 30 mai 2010

Inceput...

Inghiti in sec...din nou,mai mult ca niciodata.Luata prin surprindere inedit,zbori intr-un vis nou,departe de cei din jur,nu reusesti sa retii ce se intampla in jurul tau si nu intelegi ceea ce simti.Vrei sa vorbesti si cuvintele nu prind glas,iti tremura mainile si nu poti sa respiri adanc.Te arunci disperata dupa ultimul strop de aer si in jurul tau e vid.Ai vrea sa simti orice detaliu si orice amanunt,sa le memorezi adanc in sufletul tau,pentru ca el e langa tine poate doar o clipa si tu nu reusesti sa te trezesti.Tipi cu toata forta in tine,poate,poate va iesi la suprafata un sunet .Vrei sa-l atingi dar frica nu te lasa,n-ai putea suporta o realitate cruda in care zorii diminetii sa-l faca sa dispara...

joi, 27 mai 2010

Perfect si imperfect

Sunt cuvinte ce nu pot fi spuse sau scrise,asa cum exista vise care se pierd dar nu se uita niciodata,nu raman vise,desi nu se implinesc,ajung cosmare datorita durerii produse.In visele amare cu trecerea timpului regasim toate remuscarile si regretele noastre si,cel mai adesea persoane sau persoana care ne-a bantuit acele vise,si gandurile,si sufletul.Nu putem uita,povara devine mai usoara cu trecerea timpului,sau poate creste pt a atinge un punct culminant cand reusim sa depasim momentul sau ne afundam de tot in lacrimi.
Traim pentru fericire si iubire,dar stim cu totii gustul suferintei,si cum sa ajungem pe drumul ei in cautarea perfectiunii,si nu incetam niciodata sa ne asumam riscurile.Iubirea si fericirea...concepte abstracte din toate punctele de vedere,imperfecte si amagitoare.Oricat de mult am vrea nu reusim niciodata sa constientizam cu adevarat ironia sortii...intr-o lume imperfecta,cu aspecte pozitive imperfecte,suferinta este absolut perfecta.Dar pentru ce sa traim daca nu imbratisam compromisul?Primim plini de curaj suferinta in schimbul unui strop de implinire,de orice fel,fiecare cu fericirea proprie,fie ea materiala sau spirituala,in funtie de culoarea sufletului fiecaruia...
Iubirea-cautarea perfectiunii in persoane imperfecte...
Fericirea-implinirea imperfecta a visului perfect...

marți, 18 mai 2010

Revin la realitate,pierduta intr-un vis in timp real.Timpul? Nu trebuia oare sa ma ajute sa uit?Oare nu timpul vindeca orice rana? Pare mai degraba sa fii prins ciuda pe mine,facandu-ma exemplul contrar ce confirma o regula.Realitatea s-a indepartat de mine prea mult,poate ca totusi eu sunt de vina.Balonasul in care sunt inchisa cu toata lumea mea imaginara nu poate cuprinde si timpul,uitarea,cu atat mai putin ceva real si cu picioarele pe pamant.Asa ca inchid de fiecare data ochii si respir adanc,aducandu-mi aminte de tine,si amintirea ta nu-si pierde claritatea.Pentru ca amintirea ta e formata doar din senzatii,din ce m-ai facut sa simt.Nu am de la tine nici o imagine vizuala,am observat ca asta se uita cel mai usor...Asa ca raman cu dorul si timpul trece pe langa mine si nu reusesc sa numar zilele care fug mai rapid decat clipele.cate sute de ore au trecut de cand nu am mai vorbit?Ai disparut!Si hey!Asta-i viata,trecem peste...dar ce facem cu gustul amar ramas?

miercuri, 10 martie 2010

SUFLET


Timpul e atat de relativ ca si realitatea in care traim....Putem sa percepem realitatea cu toate simturile cu care am fost inzestrati,aud,vaz,simt tactil,gust,miros...toate parti fizice ale ei si astfel o putem controla in marea majoritate.Timpul in schimb face parte din cealalta categorie.Oare putem sa il simtim cu sufletul?Avem oare suflet?Am citit recent ultima carte semnata Dan Brown,bestseller ca si celelalte,"The Lost Symbol" dar nu actiunea mi-a ramas intiparita in minte,ci o parte minuscula,o idee...si anume demonstratia sufletului ca materie in lumea reala.Cum?Un om pe moarte pus intr-o capsula care cantarea pana la o unitate de masura incredibil de mica,si a carui greutate,la cateva secunde dupa moarte,atunci cand sufletul paraseste corpul,scadea cu o fractiune de gram. Sufletul exista! Pragmatismul nu ne permite sa credem ceea ce nu putem vedea,auzi,simti,gusta sau mirosi,in concluzie,omul,ca fiinta dominatoare a acestei planete isi pune baza doar in ceea ce simte fizic:materie si atat.Din moment ce totul trebuie sa aiba un opus,pt ca e demostrat ca in lumea vie totul se bazeaza pe contrarii,si materia are la randul ei antimateria,un alt subiect dezbatut intr-o carte a aceluiasi autor,si anume, "Angels and Demons".Atat de multe subiecte care par sa ajute stiinta,apartinand ei,si care il acelasi timp, confirma crezurile religioase.Evolutia omenirii,de neoprit,continua sa apropie stiinta si religia,care odata erau la poli opusi,inamici de nedisputat.Emotiile noastre reale,la randul lor explicate de stiinta ca niste reactii chimice in organism,trebuie sa porneasca de undeva.Poate ca nu reactiile chimice provoaca emotiile,si prin acele reactii ajungem sa le simtim.Spre exemplu hormonul fericirii,serotonina,sau altul,adrenalina,sunt declansate de elemente fizice din jurul nostru,dar daca totul se petrece in creierul uman,parerea mea e ca trebuie sa fie si acesta ajutat de un copilot,constiinta,care pentu mine se defineste prin suflet.Sufletul se presupune ca ne defineste la nivelul personalitatii,buni sau rai...oare constiinta nu face oare acelasi lucru? Un om fara constiinta se numeste psihopat. Desi acest cuvant a capatat o alta amploare,negativa,un psihopat nu este prin definitie rau.Un om fara constiinta este un psihopat.Adica nu simte nimic la nivel mental,nu simte regrete,remuscari,bucurie,nici un fel de emotie.Poate invata diferenta intre bine si rau,din punct de vedere logic,dar nu o poate intelege.Nu poate face conexiuni emotionale cu alte persoane,nu poate iubi sau uri.Nu putem spune oare ca este un om fara suflet?

marți, 2 martie 2010

As vrea sa zbor,din raze de lumina,sa strang in pumn dorinta ce naste vise in inima mea.As vrea sa ma poti vedea,cum plange sufletul in mine de dor,cand si-a pierdut si ultima speranta.Astept si astept si asteptarea ma apasa cand stiu ca totul-i in zadar.Sa stiu ca tu nu vei simti niciodata ceea ce simt doar eu.Sa stiu ca vei ramane vesnic departe,de neatins si tot sa sper.Sa te iubesc? Iubesc cum nu se poate.Fara ratiune,logica sau timp real.Iubesc fantoma ta neclara si imi repet mereu ca nu se poate altfel...pentru ca-nsemni mai mult decat vei stii vreodata!

luni, 1 martie 2010

Broken...


Am atat de multe vise si sperante incat le pierd de multe ori sirul.Vise mari sau mici,vise pe care le simt zi de zi inflorind,de la un boboc inmugurit si pana la floarea superba care de multe ori se ofileste intr-o secunda.Sperante pe care le incerc singura,amagindu-ma fara sens in iluzia zambetelor permanente pe care le afisez,care ma reprezinta,dar pe care eu nu le simt cu adevarat in interior.Da!Ma amagesc singura de dragul unor povesti cu zane si uneori parca incep sa ma satur sa visez numai neimpliniri.Din marea de vise ce se scalda in valuri imense in mintea si imagitatia mea,te-ai ridicat tu,sa pui stapanire pe toata apa din jur,ca un Poseidon din mitologia antica,stapan al oceanului.Tu,sa imi acaparezi intreaga fiinta cu iubire ce nu se va implini,ca un mar plin de flori dar care niciodata nu va da roade.Te simt mai aproape ca pe nimeni altul si nu te pot atinge,oricat de mult imi intind mainile.Ma dor buzele din lipsa unor saruturi pe care nu le-am avut niciodata si pe care uneori am senzatia ca le simt,cu ochii inchisi,traind intr-o lume ireala unde pot sa te tin in brate si sa uit de mine.Pentru ca ma pierd de realitate si pierd sirul clipelor ce se scurg fara incetare pe langa mine,uitandu-ma intr-un moment inghetat in timp,cu imaginea ta difuza intiparita adanc in inima mea.Simt cum tipa sufletul in mine,un "te iubesc" ce nu a fost si nu va fii sa fie,cuvinte ce nu vor mai parasi buzele mele pentru nimeni altul,cuvinte ce nu vor mai fii rostite niciodata de mine daca nu vor fii pentru tine! De ce te iubesc in ciuda imposibilitatii reale? Nici nu conteaza,nu mi-as dori nicicand sa fie altfel,sa mor sufocata de durere cu "te iubesc" pe buze...ai fii Romeo pentru mine,cand imi promit solemn sa te iubesc pana la moarte,si mai degraba mi-as da viata decat sa iesi din sufletul meu!

marți, 23 februarie 2010

Sa te simti viu!!!

Numai zambete! Sa zambesti mereu! Sa fii fericit! Sa te simti impacat cu propria persoana! Sa fii iubit! Sa iti vezi visele implinindu-se cu ochii... Cum poti sa fii fericit fara lacrimi? Cum poti sa te simti iubit daca nu te-ai simtit si singur. Fara sentimente negative nu apreciezi lucrurile pozitive din viata. Ma simt singura cand sunt inconjurata de prieteni,zambesc din reflex si plang in interior.Nu plang eu,plange o persoana pe care nici eu nu o cunosc. Am pierdut ceva ce ma ajuta sa dorm mai impacata.Sentimentul de pace pe care puteam sa il am atunci cand eram singura cu gandurile mele. Par asa departe vremurile cand adoram sa fiu singura sa pot sa respir usurata si sa-mi fac curatenie in suflet. Acum nu mai suport un minut fara cineva langa mine. Si inca nu pot sa inteleg de ce? Oare am acumulat prea multe lucruri in interior? Lucruri ce ma apasa prea rau ca sa le mai pot suporta singura? Imi lipseste ceva,nu stiu exact ce,dar ca trebuie sa fie mult prea important si nu ma lasa sa respir. Am pierdut contactul direct cu propria persoana,am in interior o necunoscuta care se zbate dupa ultimul fir de aer,se sufoca singura si eu ma simt neputiincioasa in incercarea de a o aduce la lumina... Si ceea ce e mai ciudat e ca apreciez tot ce simt la un alt nivel. Cu toata confuzia din prezent simt ca traiesc!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Iubirea conteaza mai putin...


Peste tot in jur se comercializeaza dragostea,iubirea,sentimentul profund si vesnic care te leaga de cineva pe viata.Peste tot.....Crestem cu niste idei preconcepute de "happy ever after",suntem hraniti cu ele incepand cu basmele pe care le ascultam atunci cand suntem copii si continuand cu filmele siropoase sau anumite emisiuni.E adevarat ca exista si variantele negative in toate exemplele de mai sus,mai putin in basme,dar tindem sa gravitam cu speranta catre cele pozitive.Poate ca datoram acest optimism povestilor de la inceput,sau poate datoram acest optimism geneticii umane la modul general.Nu pot sa raspund la aceasta intrebare,dar pot afirma ca fiecare dintre noi patreaza in suflet ideea de iubire adevarata.Ce facem cu aceasta idee difera de la fiecare persoana in parte.Unii dintre noi o folosesc din amor propriu si ratacesc prin viata distrandu-se cu ce simt ceilalti,si supravietuiesc dependenti de asta,altii se folosesc de ideea din sufletul alcuiva din frica de a nu isi folosi ideea proprie.Unii din noi se agata disperanti de ea si devin orbi,vazand iubire vesnica in fiecare persoana cu care ajung sa fie apropiati,altii sunt constienti de ea,dar prefera sa o ignore.Unii din noi si-au trait deja ideea si au suferit pentru ca s-au inselat,dar nu isi pierd speranta,altii dupa ce s-au ars o data renunta si devin amari in suflet.
Iubire vesnica...daca exista sau nu cu adevarat,daca avem doar un unic suflet pereche sau mai multe,acest fapt conteaza prea putin.Importanta e ideea ce ne este plantata in suflet,fie ca o ingrijim si o ajutam sa creasca,fie ca o lasam prada ofilirii,ea ne ajuta sa fim oameni mai buni...

vineri, 19 februarie 2010

Drum spre viata...

Am fost un copil normal,putin rautacioasa si foarte galagioasa dar si egoista ... ca majoritatea copiilor cred.Dar ceea ce mi-a ramas in minte e destul de amuzant,pentru ca am fost un copil care plangea mult,din orice motiv.Era felul meu de a ma descarca,si era necesar sa plang,pentru ca altfel lesinam...cred ca asta e si motivul pentru care mama ma batea (ce-i drept,o meritam...si uite ca am ajuns bine) si ma lasa sa plang fara sa isi mai bata capul cu mine.Sau cel putin asa credeam eu,in acele momente,in care ma inchidea intr-o camera cu fata in perna deja uda de lacrimi,ca nu o intereseaza.Si dramatizam!...Vaaai,dar cum dramatizam...Desi eu tin vag minte,a avut grija mama sa imi povesteasca cum,dupa ce ma lasa singura,astepta in spatele usii sa ma asculte,ingrijorata,caci deja ii era mila de mine.Nu era o decizie tocmai buna,pentru ca i se rupea sufletul de fiecare data auzindu-ma.De ce? Gandeam cu voce tare,printre sughiturile plansului si ma vaitam de ai fi avut impresia ca nu exista copil mai nefericit ca mine..Si astfel citez "Doamne doamne,ce am facut eu sa merit astaaa? De ce eu?...Nu ma iubeste si pe mine nimeni!!"...si tot asa,vreme de jumatate de ora,dupa care treceam rapid la ranjete si uitam instantaneu si de bataie,si de depresie si fugeam la mama,ii saream in brate si o pupam,de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Acum am crescut,nu mai plang si nu mai fac drame,in schimb,exact ca si atunci cand eram mica,ma supar 5 minute si imi trece,uit,ca si cum m-as impaca singura.De fapt,cu cat trece timpul incep sa observ ca din ce in ce ma deranjeaza mai putine lucruri.In momentul de fata,nu pot sa imi aduc aminte cand m-am suparat pe cineva ultima data,desi,avand temperamentul pe care il am,majoritatea profita....

"In acest moment sunt 6,470,818,671 de persoane in lume...Unii dintre acestia traiesc cu frica,altii se intorc acasa...unii spun minciuni pentru a trece mai usor peste zi,altii se infrunta cu adevarul...unii sunt rai,in razboi cu binele,altii sunt buni luptand impotriva raului....
6 miliarde de oameni in lume,6 miliarde de suflete...si cateodata ai nevoie doar de 1 singur...."

joi, 18 februarie 2010

O clipa poate sa nu fie chiar atat de scurta uneori,ea ingheata in timp cateodata,fara voia noastra,atunci cand bataile inimii se intetesc,si suntem surprinsi placut sau neplacut.In acel moment mintea noastra,imaginatia noastra,o iau razna,si de cele mai multe ori nu le putem controla. Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile. Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Pentru ca suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine... Pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc la acea clipa care se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...

miercuri, 17 februarie 2010

Quote...


"Uite care-i propunerea,nu suntem impreuna,nu suntem combinati,nu sunt nimic pentru tine,fara sentimentalisme si porcarii din aceeasi categorie.E ceva pur fizic,daca o s fie sex,o s fie sex protejat...de fapt nu e nevoie nici sa vorbim...prieteni cu beneficii...atat!ok?"
In prima faza te gandesti,wow,ce baiat nu ar vrea sa auda cuvintele astea in gura unei tipe...intrebarea mea numarul 1? Cum ar reactiona daca ar fi pusi in fata faptului? Din cati baieti cunosc,primul meu instinct e sa spun ca toti ar raspunde afirmatic.Fara nici un moment pierdut d gandire,fara nici o secunda irosita in plus.Intrebarea mea numarul 2?? Daca as fi pusa eu in fata faptului,as avea tupeu sa rostesc aceste cuvinte,cu siguranta ca nu as fi refuzata? Greu de zis.Cred ca ramane la nivelul unei fantezii,inca una adunata la gramada.E ciudat cum evolueaza viata,acum 2 ani traiam cu alta intrebare: cum ar reactiona un tip daca l-as saruta pe neasteptate,si incercam sa imi fac curaj,nu era un sarut chiar din senin,pt ca el deja imi facuse aceeasi faza si eu doar vroiam un simplu repeat.Din nefericire nu am gasit niciodata tupeul necesar.Nu sunt genul care sa initieze astfel de situatii inedite si surprinzatoare,care aduc putina adrenalina,dar nici nu sunt genul care sa refuze daca initiatorul e cealalta persoana.Si imi pare rau putin...pentru ca in viata de multe ori daca vrei sa ai un lucru facut bine trebuie sa il faci tu insati/insuti,e greu,ai nevoie de curaj,dar e necesar.Ma am exemplu pe mine,pentru ca simt ca am pierdut prea multe lucruri astfel,asteptand ca ele sa mi se intample de la sine si fara nici un impuls.Nu ma plang,nu zic ca nu am avut noroc chiar si in "lenea mea",pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le-m dorit chiar s-au intamplat de la sine,mai devreme sau mai tarziu (mai mult mai tarziu si de asta zic ca e muult mai bine mai devreme).Pacat ca putinele parti ale imaginatiei mele care nu s-au implinit cantaresc inzecit in comparatie cu cele care s-au implinit.Asa ca stau si ma intreb cum as putea sa fac rost de curajul necesar? De unde fac rost de mai multa incredere in mine insami? Baieti,merita sa incerc,macar de dragul unui experiment,ce am citat mai sus intre ghilimele?...cred ca raman cu un semn de intrebare deasupra capului...
"Prieteni cu beneficii",sau,cum am auzit recent la un amic,o expresie putin mai vulgara,din perspectiva fetei implicate,"fuck-friends".Eu,personal,o prefer pe prima.Nu am incercat aceasta experienta,nu sunt impotriva,dar consider ca e destul de greu de intretinut o astfel de relatie.Pentru ca e nevoie de foarte multa incredere reciproca.E aproape imposibil sa apara sentimente,romantice,sau poate putina gelozie sau remuscari,si cel mai probabil acestea apar doar la una din cele doua parti implicate (eu as paria pe partea feminina).Totul s-ar complica,mai devreme sau mai tarziu,si ceea ce se vrea extrem de simplu la inceput,ar provoca foarte multe dureri de cap.Nu e necesar...Teoria se va bate mereu cap in cap cu practica,in orice situatie si in orice domeniu.Practica cred ca deja am explicat-o,teoria sta in felul urmator:se presupune ca fiecare avem anumite nevoi fizice iar aceasta varianta ar suplini totul,in lipsa de altceva,fara dureri de corason sau alte stresuri.Pentru ca DA,in teorie,aceasta este varianta perfecta pt a satisface ambele parti,si DA,ar functiona,daca omul nu ar fi o persoana imperfecta de cand a aparut pe suprafata pamantului.Ca toate incercarile noastre de a atinge starea de fericire,acele stupide endorfine care fac viata mai roz,si aceasta situatie va continua sa fie incercata de noi,mai ales de cei tineri.Poate ca daca am fi mai maturi ar fi mai usor de intretinut,numai ca cei care deja s-au maturizat cauta ceva mai mult si nu mai sunt interesati de aceasta perspectiva.Asa ca ne ramane noua,celor cu varsta intre 15-25 de ani (e pacat cat de mult a coborat limita de varsta...trist dar adevarat). Tot noi ne batem capul si cu consecintele,dar suntem tineri,si avem puterea sa trecem peste.Si asa ne indragostim zi de zi de persoane nepotrivite,varsam lacrimi inutile si suferim,in egala masura,fete sau baieti, iar noi,fetele,cu toate ca lumea si-a schimbat putin conceptiile si femeia s-a emacipat,vom visa mereu la un "Fat-frumos,pe un cal alb" care vine in ajutorul printesei aflate la ananghie,cu toate ca a devenit prea penibil ca sa mai recunoastem...

luni, 15 februarie 2010

Fan corner!...din nou copii...




I feel my wings have broken
In your hands
I feel the words unspoken
Inside
When they pull you under
And I would give you any thing you want
You were all I wanted
All my dreams are falling down
Crawling round and round and round

Somebody save me
Let your waters break right through
Somebody save me
I don't care how you do it
Just save, save
Come on
I've been waiting for you

I see the world has folded in your heart
I feel the waves crash down inside
And they pull me under
And I would give you anything you want
You were all I wanted
All my dreams have fallen down
Crawling round and round and round

Somebody save me
Let your waters break right through
Somebody save me
I don't care how you do it
Just save, save
Come on
I've been waiting for you

All my dreams are on the ground
Crawling' round and round and round

Somebody save me
Let your waters break right through
Somebody save me
I don't' care how you do it
Just save me, save me
I've made this whole world shine for you
Just save, save
Come on
I'm still waitïng for you!!!



Ce pot sa mai adaug? Mai nimic...nu sunt genul de fan care sa tipe sau sa lesine,nu sunt incredibil de entuziasta,dar trebuie sa ii dau Cezarului ce e al Cezarului!!! Am facut acest post pentru ca pt mine,Tom are fizicul perfect,exact cum mi-as dori eu sa fie Mr.Rght,nimic in plus,nimic in minus.Aproape ca mi l-am imaginat cand era mica,gen 8-10 ani,atunci cand noi fetitele descoperim calitatile imaginatiei,si recreem scenarii,cu ajutorul papusilor noastre,Barbie se indragosteste de Ken si viceversa,si traiesc fericiti pana la adanci batraneti,cu copii,casa de vis si tot tacamul.Visele copilariei raman acolo,in amintiri si se pierd usor usor pana dispar complet la o anumita varsta...si nu vreau asta,nu vreau sa pierd copilul din mine....

Stim ce vrem de la viata?


Tu stii ce vrei? Cred ca am fost intrebata prea des acest lucru.Desi viitorul e imprevizibil,cu totii facem planuri...vise,dorinte sau idei,pe care le rostim in gand sau cu voce tare,vise personale,vise impartasite.Dar visele sunt menite sa ramana asa...niste vise.Ce vrem de la viata? Fiecare trebuie sa-si raspunda pt sine.Eu stiu ce vreau? E subiectiv.Entuziasmul pune stapanire pe mine in momente mai euforice,ca sa spun asa,si i-au decizii pe baza a ceea ce simt,nimic obiectiv si totusi sunt alegerile perfecte in momentele respective.Consecinte? Normal,totul are consecinte pe care trebuie sa le suportam fara exceptii,fie ca acele consecinte sunt doar niste simple regrete p care le resimtit,pareri de rau sau lacrimi amare.Nimic nu e batut in cuie,cu atat mai putin viitorul,asa ca nu inteleg cum as putea sa-mi aleg ce vreau de la viata acum,in prezent.Mai ales in conditiile de fata,cand nici unul din planurile de viitor nu au iesit asa cum ma asteptam...nici pe departe.Cum sa fac promisiuni in baza atator necunoscute care ma induc in eroare mai tarziu?Sau daca le fac,cum ma tin de ele? Daca nu ma tin de promisiuni inseamna ca am mintit? Daca la momentul promisiunii toate cuvintele care le-am rostit au fost din inima,dar cu timpul,lucrurile s-au schimbat,promisiunile se mentin chiar daca nu se mai indeplinesc conditiile in care au fost facute? Minciunile pe care si cel care le rosteste le crede la momentul respectiv mai pot fii numite minciuni?..Minciuni adevarate pana la un moment dat. Cati dintre noi nu au zis,macar o data "de maine voi...." si au vorbit serios in acel moment,ca odata pusi in fata faptului sa nu se intample nimic.Asa ca nu stim ce vrem de la viata,nu stim pe cine vrem de la viata,nu stim ce ne dorim pe viitor.Nimeni nu stie!...Stim doar ce simtit,ce visam si ce ne dorim acum,IN PREZENT! nimic mai mult...
Nu sunt o persoane indecisa,sunt doar cineva care realizeaza ca nu-i nici un rost sa ne batem capul cu ceva mai mult decat aceasta clipa,clipa de "ACUM",in speranta clipei de "MAINE"!

miercuri, 10 februarie 2010

someone special...


Cateva randuri simple,pentru o persoana care mi-a ajuns in suflet intr-un mod aproape imposibil,o persoana pe care nu o cunosc si pe care din pacate,cel mai probabil nu o voi cunoaste niciodata.Pentru ca a avut asupra mea o amprenta mai mare decat va stii vreodata,m-a ajutat fara sa realizeze sa ma ridic de jos.E ciudat cat de mult pot valora niste cuvinte simple de altfel,poate goale si lipsite de sentiment,dar spuse la momentul potrivit.O persoana care probabil ma cunoaste mai bine decat oricine prin faptul ca nu m-a cunoscut niciodata.O persoana departe de mine pe care o port destul de des in gand,o persoana care m-a facut sa ma simt in siguranta,protejata,doar printr-un fel dezinvolt de a se interesa de persoana mea,chiar daca totul a fost intr-un mod platonic.O persoana pe care nu am vazut-o niciodata,dar al carui zambet mi-l pot imagina luminand o incapere,pentru ca m-a facut sa rad de atatea ori si sa uit de toate grijile mele...Pentru ca m-a facut sa vad viata mai roz decat as fii reusit singura...
De ce scriu acum despre el? E destul de simplu cred,ii simt lipsa mai mult decat m-as fii asteptat,mi-e frica de faptul ca a ajuns sa fie o persoana necesara in viata mea,si mi-e dor de timpul si de atentia pe care mi le acorda...Lucruri simple de fatada,speciale pentru mine,chiar daca sunt amagiri.Cateva cuvinte pentru el,pentru ca ii sunt recunoscatoare,fie totul mai putin adevarat si mai mult fals,amagire in adevaratul sens al cuvantui,chiar daca eu sunt pentru el doar o pierdere de timp la un moment de plictiseala...Toate aceste lucruri care nu au asteptari...de la o prietenie sincera care pare sa fie mai dulce ca nectarul,si care nu tine cont de realitate,unde probabil ea nu exista cu adevarat catre niste sentimente de reverie adanc sculptate in inima mea.
Mi-e dor probabil de o iluzie...iluzia unui vis fara defecte,pus pe un piedestal,sus,unde sa nu il pot atinge! "You don't care about the rest cause You know baby,you are the fuckin best!... "

vineri, 5 februarie 2010

ceva interesant...


Uite si ceva amuzant peste care am dat de curand...eu una ma regasesc :X:X:X:X

Cum se roaga fiecare zodie atunci cand se afla la ananghie?

Berbec: Oh, Doamne! Te rog frumos sa imi dai rabdare, caci am mare nevoie de ea. Si o vreau ACUM!
Taur: Doamne, te rog frumos ajuta-ma sa invat sa accept schimbarea in viata mea. Dar nu acum, mai lasa-ma sa mai astept un pic.
Gemeni: Doamne, am si eu o rugaminte. Am o mica intrebare pentru tine, daca ai timp. Cine esti? Ce exact esti? Unde te afli? Cati sunteti acolo, esti unul singur? Nu pot sa imi dau seama.
Rac: Doamne, pentru mine esti ca un tata. Vreau sa ma pot baza pe tine, sa imi dai siguranta, mai ales acum in momente grele cand mama este atat de departe de mine.
Leu: Tatal nostru al tuturor, cred ca esti mandru sa ai un fiu ca mine.
Fecioara: Doamne, fa lumea un loc mai bun si te rog mult nu repeta greseala de ultima data, ca uite ce-a iesit.
Balanta: Doamne, stiu ca ar trebui sa iau deciziile de una singura. Dar, pe de alta, parte, tu ce crezi ca ar trebui sa fac? Astept un sfat din partea ta, un semn, orice.
Scorpion: Doamne, ajuta-ma sa imi iert dusmanii, macar pe cei vechi de 10-15 ani, chiar daca nenorocitii nu merita.
Sagetator: Oh atotputernicule, atotstiutorule, atotiubitorule, omniprezentule, vesnicule Dumnezeu, te rog inca o data: ajuta-ma sa nu mai exagerez.
Capricorn: Doamne, voiam sa ma rog, dar am realizat ca trebuie sa imi dau seama singur care este solutia pentru problemele mele si sa ma descurc singur. Mersi oricum.
Varsator: Buna, Doamne. Unii spun ca esti barbat. Altii spun ca esti femeie. Eu spun ca fiecare dintre noi este Dumnezeul sau. Asa ca, de ce sa ne rugam? Hai sa petrecem mai bine!
Pesti: Dumnezeule atotputernic, in timp ce beau ultimii 50 ml de Whisky din paharul meu pentru a-mi ineca durerea si nefericire, fie ca starea mea de ebrietate sa fie pentru onoarea si gloria ta.

Scuzele zodiilor :

Berbec: Nu am facut eu asta. Am fost fortat sa fac asta. A fost doar un accident. Nu a fost nimic intentioanat. Fiecare dintre noi are dreptul sa faca ceea ce ii place.
Taur: Am mai facut asta de multe ori si nu am stiut ca este gresit. Credeam ca voi economisi niste bani prin asta. Nu mi-am dat seama. Aveam de gand sa repar totul cat de curand. Mi-era foame.
Gemeni: Poftim? Nu inteleg despre ce vorbesti.Cine, eu? Nu am crezut ca se va intampla asa. Nu eu, X a facut acest lucru. Haha, ce gluma buna, hai sa trecem peste discutia asta.
Rac: Am simtit ca trebuie sa fac acest lucru. Asa am simtit. E o traditie pe care a trebuit sa o urmez. Am fost obligat sa fac asta. Totul a inceput in copilarie.De fapt, mama m-a sfatuit sa fac asta.
Leu: Nu stiam ca ma vede cineva. Nu gandeam clar. Am anumite privilegii, ar trebui sa mi-se ierte acest lucru. As prefera sa uitam cu totii cele intamplate.
Fecioara: Contabilul mi-a spus ca totul este in ordine. Doctorul mi-a spus sa procedez asa. Nu stiam ce fac de fapt. Nu m-am putut abtine. Am gresit, nu se va mai repeta. Pot sa si semnez pentru asta.
Balanta: Am facut asta numai pentru ca si sotul meu/sotia mea o face. X m-a facut sa fac asta. Nu am putea ajunge cumva la un compromis? M-am luat dupa X,imi cer scuze. Sunt o victima a sistemului si a conjuncturii.
Scorpion: Asa ma simteam atunci. Nu m-am gandit ca voi fi prins. Nu am vrut sa o fac. Nimeni nu mai trebuie sa afle acest lucru. Credeam ca sunt pe moarte. Nu stiam ce naiba fac.
Sagetator: Trebuia sa fac asta, altfel eram dat in judecata. Avocatul mi-a spus ca totul este in regula. Ce mare lucru? Guvernul este de vina. Este un lucru rasist (sexist sau o decizie politica gresita).
Capricorn: Nu este ceva serios. Eu doar am urmat ordinele. Totul s-a intamplat atat de repede. Slujba mea este de vina. Chiar! Aveam nevoie de bani.
Varsator: Toti ceilalti faceau acelasi lucru. Era cel mai interesant lucru de facut. Ma plictiseam rau de tot. Si ce e cu asta? Ce vei face in acest sens? Cui ii pasa de lucrurile astea stupide pana la urma?
Pesti: Am fost influentat. Dumnezeu mi-a spus sa fac asa. Eu doar am indeplinit dorinta Domnului. Credeam ca ma pot opri pana sa pierd controlul. Nu mi-am dat seama cat de tarziu se facuse.

Daca fiecare zodie ar purta pe spate un semn de circulatie, care ar fi acesta?

Berbec - Oprirea si stationarea interzise.
Taur - Drum ingustat. Depasirea interzisa.
Gemeni - Punct de informare turistica.
Rac - Puneti-va centura de siguranta
Leu - Drum cu prioritate.
Fecioara - Intoarcerea interzisa!
Balanta - Intersectie nesemaforizata.
Scorpion - Atentie! Succesiune de curbe deosebit de periculoase.
Sagetator - Sfarsitul tuturor restrictiilor.
Capricorn - Limitare de viteza.
Varsator - Parcare cu plata. Timp limitat 1 h.
Pesti - Drum alunecos si cu denivelari.

De cati ...este nevoie ca sa schimbi un bec

Berbeci. Nu te mai intreba, deja l-au schimbat!
Taurii. Se gandesc intotdeauna la toate, asa ca folosesc becuri care nu trebuiesc schimbate.
Gemeni. Este nevoie de cel putin doi care sa scoata din functiune vechiul bec, doi care sa cumpere unul nou, doi care sa scrie o carte despre asta si inca doi care sa discute intr-un show sau pe un forum despre bec.
Raci. Mama lor il va schimba pentru ei. Iar daca ea nu este prin preajma, atunci vor aprinde o lumanare. Dumnezeu este intotdeauna alaturi de ei.
Lei. De nici unul. Echipa de profesionisti pe care o au mereu in preajma il va schimba pentru ei.
Fecioare. De obicei una este de ajuns. Oricum, va curata priza in prealabil, va citi informatiile destinate utilizatorului si garantiile becului.
Balante. Pai, de cel putin doua pentru a cumpara becul si de alte cateva pentru a cumpara accesoriile necesare pentru schimbarea becului si poate alte cateva pentru a duce becul inapoi daca este defect.
Scorpioni. Pentru Scorpioni becul nu se schimba. El se transforma. Doar apasa pe un buton si activezi alt bec. Dar de ce intrebi? Esti de la o agentie de asigurari?
Sagetatori. Ei nu schimba becuri, dar te pot invata pe tine cum sa faci acest lucru.
Capricorni. Capricornul este ocupat momentan. Secretara va va raspunde mai tarziu.
Varsatori. Varsatorii nu trebuie sa schimbe becuri. Pot inventa unele mai bune.
Pesti. O Doamne, nu stiu. Dar becul se va schimba singur, daca asta este dorinta Domnului.

duminică, 31 ianuarie 2010

Relatii si sentimente....

De la baietii care mi-au facut viata putin mai roz in adolescenta,si care se pierd usor in linia amintirilor,fiind inlocuiti de alte persoane,pentru ca o amintire cu cat e mai recenta cu atat iti lasa un gust mai dulce atunci cand e retraita,am ajuns intr-o noua ipostaza. Am avut ocazia sa cunosc mai multe tipuri de barbati-baieti,si am avut placerea sa redescopar,acum intr-un barbat,copilul dulce care te trateaza cu blandete,si care te face sa te simti protejata doar zambindu-ti,sau baiatul sigur pe el,care acum a devenit prea infumurat ca sa-si mai vada lungul nasului si traieste cu impresia ca totul i se cuvine.De la tipul gelos, care te scoate din minti sufocandu-te la tipul nepasator care iar te scoate din minti ca nu iti da atentie,(femeile,greu sa le multumesti:)) se creeaza un fel de esantion al masculilor...
De la un cap la altul,toti la fel si diferiti in acelasi timp,de la cel care te trateaza ca pe un obiect la cel care te idolatrizeaza si te pune pe un piedestal,de la cel care te respecta ca pe o persoana egala lui pana la cel pentru care nu esti mai mult decat o cucerire ,toti sunt indusi in eroare de un comportament asemanator lor,si sunt pusi pe fuga d comportamntul clasic feminin.Nici unul nu rateaza o ocazie atunci cand le este pusa pe tava,chiar daca poate sunt intr-o relatie,poate iubesc sau doar sunt legati de cineva printr-o monotonie aparuta timpului petrecut impreuna,raman aceiasi baieti imaturi din adolescenta,egoisti in diferite masuri,egocentristi si poate doar putin mai experimentati.Nu conteaza cu care dintre tipurile de mai sus ai de a face,nimic nu mai pare sa fie suficient,sau daca apare totusi cel care corespunde cel mai bn lui mr.right,el sigur nu o sa fie in masura sa iti corespunda,fara doar si poate neintetionat,insa intesitatea pe care noi femeile obisnuim sa o lasam libera in momentul in care valul banalilor fluturasi isi pune amprenta ii indeparteaza,pentru ca nici noi nu vom reusi niciodata sa maturizam instinctul genetic de a lasa entuziasmul sa preia controlul...si astfel relatiile nu devin niciodata seriose si durabile.Poate ca trebuie sa mai schimbam un prefix al varstei,sa lasam in urma anii de 20 si ceva pentru ca lucrurile sa intre pe un fagas diferit,in speranta ca poate dupa frumoasa varsta de 30 de ani vor dori si ei ceva apropiat de happy ever after,impreuna cu o duzina de copii care sa le duca mai departe genele,ceea ce e destul de probabil,doar nu exista barbat sa nu vrea sa procreeze o odrasla prin care sa nu isi piarda egoul de care nu scapa niciodata in viata si sa nu treaca intr-o alta lume fara a lasa o mostenire vie,o parte din el in lumea in care traieste acum...

Un nou inceput...

A mai trecut un an si timpul isi pierde din ce in ce mai mult valoarea. Oportunitati noi,vise noi,vise implinite sau lasate balta,alte asteptari de la viata dar si regrete,putine sau multe.Cu fiecare inceput respiram adanc.
Viata e ciudata in miscarea ei continua,resimtim schimbari pe propria noastra piele,apar alte necunoscute in traiul de zi cu zi,cele vechi trec la pastrare in camara.
Provocari noi in persoane noi,interese dobandite recent sau recastigate.Mergem purtati de val in alte dimensiuni.Suntem tineri,incercam lucruri noi si nu ne gandim la consecinte!