Dincolo de linia orizontului...

Suflet nevinovat si inocent,saluta lumea cruda ce-ai parasit-o mult prea repede!

Saluta-i pe cei ce varsa lacrimi in urma ta,ce te vor retrai in amintiri frumoase,cu zambete amare!

Inchidem ochii si pastram moment de reculegere,pentru ca tu sa fii trecut dincolo de linia orizontului in pace...

Saluta-ne din nori,cu o privire calda,inconjurat in veci de cei naivi ca tine!

LINISTE! Acum cand viata ta si-a dat si ea ultima suflare ca milioane altele,mai crud,mai repede ca tine! S-a rupt o alta pagina,cu fosnet mult mai aprig,din cartea vietii noastre trecatoare!

LINISTE si PACE! E fara mila,fara sens pentru cei ce-ti poarta-n constiinta sufletul zdrobit si disparitia brusca a unei priviri ce-a alinat inima mamei tale.

O inima se opreste si altele raman sa bata pentru tine dor si suferinta...iar viata merge mai departe greu,mai greu decat se poate indura.Asa a fost poate vrerea entitatii superioare ce guverneaza locul.Pierdem lacrimi in ore-n sir,vom pierde zile!Vom fi umblat ca zombi,si poate vom uita...Dar nu si sufletul de mama ce-si va purta durerea inconditionat si fara pauza,cautand sufletul copilului luat prea devreme de langa inima ei.

Suflet nevinovat,saluta prin suflarea vantului,caci ai prins aripi si ai zburat prea sus.Noi n-avem aripi pentru a te urma,oricat ne-ar inalta picioarele,durerea ne doboara,ne afunda-n disperare.

Credinta a pierit,se cauta un raspuns! Numeni nu are...sau poate timpul...la ce folos?!? Si vei uita? Dar cum ai vrea sa uiti? Nu vrem sa respiram,poate asa te vom urma...sus,mai sus,in viata de apoi!

Noroc!

Ma regasesc din nou contrariata de evenimente, de cei din jurul meu si poate intr-un fel de amintiri.Am realizat de mult ca nu ar trebui sa ma mai complic si impotmolesc in detalii,dar parca n-as fii eu.Oftez,simplu,fara relevanta pozitiva sau negativa.Asa cum e vorba,ce o fi o fi,cu toate ca sunt sigura ca nu voi putea suporta consecintele decat foarte prost.Dar ridic fruntea sus,ca n-o sa mor! Ceea ce stiu doar eu,cuprinsa de neprevazut,cand viata iar m-a pus in fata unui vis implinit drept cadou,fara eforturi,cu acelasi noroc chior care ma face sa rad cu pofta de fiecare data,sa ma simt in frunte,primesc si relele,ce-i drept,eclipsate total. Stiu ca totul e spre bine iar complicatiile aduc sare si piper.
Te-ai gandit vreodata cum ai reactiona daca vei primi pe tava un vis? Sa fii fericit e putin spus in conditiile in care inca nu esti sigur ce e fericirea de fapt.Dar extazul te face sa plutesti.Viata nu e roz decat privita prin lentile roz.Optimism! Si cum sa nu fiu optimista cand toate se rezolva de la sine si primesc pe tava tot ce imi doresc,mai devreme sau mai tarziu.Si da! Pe tava,fara nici cel mai minim efort. Si totul tine de noroc.Sa fii nascut poate sub o stea norocoasa,pentru ca meritul vine odata cu munca sau cu vreun privilegiu primit la nastere sau datorat unei caracteristici speciale posedate de persoana in cauza.Si cum nu am meritul sub nici una din clauzele de mai sus,mie imi ramane norocul...norocul prostuluila urma urmei,dar calul de dar nu se cauta de dinti! Asa ca fac si eu pe proasta si ma bucur de ce se intampla fara sa intreb "de ce eu?"
Atat cat tine totul,viata e putin mai frumoasa,si va fii si mai frumoasa odata cu finalul visului,cand voi privi zorii zilei in care m-a trezit sfarsitul cu razele calde ale soarelui pe fereastra,in acea dimineatza voi savura gustul dulce al unor amintiri ce nu vor fii uitate,si pe care poate,la un moment dat le voi nuanta in scris,pentru a ramane o dovada,una din povestile vietii mele cu "A fost odata..." in care am fost de nenumarate ori printesa!

No Need...

I'm finally there,i've found the truth,my truth,the only truth! Cause i'm there with me,myself and I. One person smiling for herself. I don't need nobody to tell how i'm suposed to be happy,what happiness is suposed to be. In fact,i don't really need to know. I'm not searching for nobody in this life.i don't need someone that's always there for me. Don't want love,it's just a word in our time. It's has long ago vanished with the last ray of light of a sunset one evening.It's a thing part of the medieval world with the princesses and the knights on white horses.It was real once upon a time,and i say don't live in the past. No need for tears of feeling sorryies, no need for soulmates at all. We cand find The One in our selves,i'm my one and only soulmate. I'll take phisical needs from the ones around me,from the ones that can still find me. I made believe a pink bubbly world,imperfect and sweet and i'm gonna suck in it everything around me. I'll make my imagination the only reality for everyone around me,for everyone who's breathing the same air as me. And they take it in,without even knowing or realizing it. I'll swalow men and nature,every living thing and be on top of the world. Better yet,I,myself,will be the top of world,powerfull and bored with waiting for those who wanna reach the top! I'll be happy for those who make it even if i don't need them to.

Cause there's no need to search for love or happiness.No need to suffer without them...We can sufocate them with the simple placebo effect of an imperfect sweet smile in our souls!

Atentie...

Te privesti in oglinda...NU! Privesti in oglinda o persoana pe care nu o mai recunosti.Asta e rezultatul la care ai ajuns din cauza lui.Privesti in oglinda o persoana careia ai vrea sa ii dai sfaturi,incurajari,compasiune.Pentru ca el e aproape dar nu suficient cat sa il poti atinge.Il tii in continuare pe un piedestal,pentru ca prezenta lui va continua sa te ravaseasca.Sublim si dureros.Esential dar fara nici un rost.Esti constienta cat de mult gresesti dar nu vrei sa te abtii.Si nu regreti.Fara regrete.Ai fii regretat sa nu incerci,cu intrebarea "Cum ar fii fost?!?" te-ai fii chinuit toata viata.Acum nu-ti mai tremura mainile in prezenta lui,iti tremura la amintirea lui.Ceva ce nu vei pierde niciodata.Mintea ta blocata pe acelasi vers "Can i keep you?",privindu-l cu respiratia taiata,rupta de realitate,cel mai dulce moment,cel mai calm si plin de liniste.Nu vei uita!Nu vrei sa uiti desi iti amintesti un vis.Un vis mai real decat ar fii fost posibil in cel mai adanc somn din cea mai lunga noapte.Pe un fundal de film,o voce consacrata fredona usor melodia perfecta "Are you the sweet invetion of a lover's dream,or are you really as beautiful as you seem?".Si te-ai pierdut un moment in trecut,inotand agale intr-un ocean de amintiri care paleau in fata prezentului.Continuai sa inghiti in sec si sa incerci sa respiri adanc pentru a strange energie sa rememorezi orice detaliu.De la atingerea primordiala a buzelor,la adancirea sarutului si pierderea partiala a inhibitiilor,cu un gust arzand de Jack incalzindu-te din interior,cu frica trezirii din vis acaparandu-ti mintea,de la durerea dulce cu lacrimile ce iti paraseau ochii fara control,atingerea brusca si bine intentionata,forta controlului si ordinelor dictate fizic si pana la pacea de dupa furtuna,cu pielea moale si fina,hipnotizanta,alintata de mangaieri line si strigatul tau nerostit pentru a opri timpul in loc...cat de usor ti-ai fii vandut sufletul sa ii auzi gandurile si sa ii vezi visele...Dar nu a fost al tau!Oftezi si-acum,nu va fii niciodata,dar stiai asta nu?Zambesti,e logic,de fapt si de drept nici nu ai sperat altceva.Dar chiar si fara sperante,ai obtinut mai mult decat te-ai fii gandit vreodata,si orice asteptare pe care ai fii putut sa o ai ar fii palit crunt in fata realitatii....