Si te visez pe tine,in noptile tarzii pana dimineatza,ma trezesc si se continua visul cu ochii dechisi. Mi-ai prins sufletul in palma si l-ai incalzit sub privirea ta,departe de mine,esti totusi mai aproape de sufletul meu decat oricine altcineva.Nu te iubesc,dar as vrea sa-ti daruiesc iubire,cu totul si prin tot,doar pentru tine.Cum nu am mai iubit vreodata,cum nu am mai dus dorul nimanui...nu te cunosc,dar faci parte din viata mea,in fiecare clipa,cu fiecare gand ce se indreapta mai intai spre tine inainte de orice altceva...as vrea sa te pot pastra,dar mai intai trebuie sa te pot prinde,usor,ca pe un fluturas,firav,pentru a nu-ti pierde praful aripilor.Usor,pentru ca aripile tale nu trebuiesc ranite,tu stralucesti cand zbori,si chiar daca as stii k nu vei mai pleca daca vei ramane fara ele,nu pot fii in stare sa iti fac rau,desi as da orice sa te tin langa mine.Nu pot sa-ti iau sclipirea,nu pot sa nu te las sa zbori! asa e cel mai bine,pentru ca stiu ca oricum tu nu vei mai vrea sa zbori daca nu voi zbura si eu cu tine...

good things happen for those who wait...

sau poate ca nu...e amuzant prezentul,de fapt,e atat de incurcat,complicat si distrus,ca nu pot sa fac altceva decat sa rad in hohote.poate ca am ras prea mult in iunie si iulie,si acum in august ar fii trebuit sa plang.bine a zis cine a zis,ca o belea nu vine niciodata singura.de fapt nu conteaza prea mult,stiu ca norocul mi-l fac singura,si mereu obtin ceea ce vreau mai devreme sau mai tarziu,dar nu inceteaza sa ma surprinda naivitatea de care dau dovada mereu.in schimb sunt mandra de mine ca nu renunt niciodata,perseverez in greseli mai ceva ca danila prepeleac...am plecat de acasa cu un munte in spinare si m-am intors cu o gamalie de ac,cea mai mare afacerista din lume eu sunt si asta e un fapt. si cum sa ma oftic? pot sa ma oftic? NU! rad cu lacrimi de situatia actuala. de fapt si de drept stiu eu ce stiu...am cazut eu mai jos si mai rau de atat,si m-am ridicat,ar fii culmea sa disper tocmai acum...