O clipa poate sa nu fie chiar atat de scurta uneori,ea ingheata in timp cateodata,fara voia noastra,atunci cand bataile inimii se intetesc,si suntem surprinsi placut sau neplacut.In acel moment mintea noastra,imaginatia noastra,o iau razna,si de cele mai multe ori nu le putem controla.
Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile.
Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine...
Asta pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc,in acea clipa ce se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...

i could really use a wish right now...

A venit toamna...deprimant...se presupune ca e un inceput nou,odata cu primele zile de scoala,un revelion metaforic,incarcat cu amintirile verii,fierbinti si luminate de razele soarelui si atat de melancolic cu pomii dezbracati si culorile reci apasatoare.Si e atat de greu de suportat cand ai sufletul apasat de dorinte neimplinite,mai pierzi o noapte,doua,trei,cu lacrimile pe obraz,curgand in ritmul ploii care bate-n geam.Respiri adanc si inca mai visezi unele vise ale verii,acele vise care au ramas vise si atat.Nu vrei sa mai devina realitate,nu vrei dorinte implinite,din lipsa de regrete,ajungi sa ai mintea fixata doar pe cel din varful lor.Ai vrea sa il rostesti cu voce tare,si sa se implineasca,dar tot in vise,si inca mai visezi,in somnul tarziu din zorii zilei,care soseste si mai greu cu fiecare zi ce trece.Esti constient ca daca se-mplineste nu-i de bine,si poate ti-ar da viata peste cap.Mai bine ca vis dulce cu regrete ipotetice, stii si tu ca nu mai trebuie sa te legi la cap cand nu te doare.Atunci cand totul din jur e impotriva,cand stii ca ce-i mai bine este deja,prezentul e perfect exact asa cum e,mai bine sa ramai cu visul...Visul trait in permanenta,acela ce te face aiurit si zapacit,traind rupt de realitate...

Uneori nu putem uita. Oricat de greu a fost,oricat de mult am suferit,fie o clipa,o ora,zile,saptamani...oricat de mult ne-am dori. Nu putem uita sperantele sadite in zambete si dor de el sau ea. Nu putem uita visele inimii,vise atat de dulci si care ne-au ars sufletul pana cand totul a ramas cenusa. Incerc sa privesc inainte, departe de trecutul apropiat, repet ca timpul vindeca si stiu ca doar ma mint. Nici eu nu stiu ce simt,sau ce am simtit si atunci,nu am apucat nici eu sa deapan sentimentele si sa le aflu rostul si folosul,si m-am hranit cu vise. Visam la tine,si poate inca mai visez amar si in suspine.N-a fost sa fie? A fost asa cum e mai bine,nimic in realitate si vise arse scrum. Ce am vrut eu nu ai sa stii,nici eu nu stiu ce n-ai vrut tu,dar dorul nu ma lasa,te-ai rupt de mine,tu din realitate atat de diferit de cel caruia ii duc eu dorul.Un alter-ego ce poarta chipul tau,sufletul meu iti adaposteste un frate geaman imaginar.Nu te cunosc...si poate inca as mai vrea,dar ma abtin...Dispari naluca!Chiar si de nu te las sa mori,ai mila si lasa-ma sa traiesc!

Un gand...

Nu te iubesc,dar as fii vrut,
E atat de simplu,fara inceput
Ai fost un gand ce a trecut
Mai mult visand la un sarut,
Ti-am urmarit privirea dar nu am stiut
Unde sa caut ce n-am avut si totusi am pierdut!

FAKE!

Privesc in jurul meu,in fiecare zi,analizand situatiile si nu pot sa nu fiu profund dezamagita de ceea ce descopar in acele momente de revelatie adanca,atunci cand poate "imi pica fisa",sau imi da cineva de langa mine alarma de trezire. Niciodata nu am reusit sa inteleg cum reusesc unii sa joace 2 carti diferite,total diferite,de personalitati. Si cel mai rau,asa cum a spus o prietena,e sa te arzi atunci cand te astepti cel mai putin,sau nu te astepti deloc. Te surprinde intr-un mod atat de neasteptat incat nu mai reusesti sa reactionezi,ramanand blocat in prezent.Mintea ta suceste si invarteste faptele pentru a afla un motiv,pentru a da de radacinile adevarului.Complicam situatii care,in fond si la urma urmei,sunt foarte simple,dar necunoscutele sunt prea multe pentru noi si ecuatia momentului nu se poate rezolva printr-o formula simpla. Poate ca suntem prea dezorientati si pierdem cu vederea unele date simple,sau nu le pierdem,pur si simplu mintea noastra a refuzat sa le observe de la bun inceput.
Exista expresia "Dragostea e oarba!",si e adevarat,la figurat vorbind,nu dragostea e oarba,ci noi suntem datorita entuziasmului si euforiei,iar acest lucru se aplica chiar si in starea initiala de "indragosteala" dar si in alte situatii.Aceste emotii resimtite ne orbesc in asa masura incat alegem din intregul realitatii doar faptele si detaliile care ne convin,restul se pierde.
Lasand la o parte generalizarea,situatia mea propriu-zisa,si cea care a influentat acest post, a deviat din prostie,naivitate si poate ghinion.Asa cum fac de fiecare data,am ajuns sa privesc cu drag o persoana care m-a ajutat atunci cand am avut cea mai mare nevoie,si de la care nu ma asteptam la ajutor.Increderea pe care am inceput sa o am in respectiva persoana era destul de oarba cat sa nu mai tin seama de ceea ce stiam in trecut,totul a fost sters cu buretele pentru a-i construi o noua imagine perfecta sub privirea mea.
Urmarile initiale au fost cat se poate de roz,eram total hipnotizata si,dupa mult timp,linistita,totul mergea intr-un ritm lent si aparent sigur.A urmat o schimbare de decor,si brusc,lucrurile au luat o intorsatura cat se poate de nasoala.Senzatia "mi-a picat cerul in cap" cred ca ar descrie cel mai bine acel fapt.
E foarte dezamagitor sa descoperi ca persoana pe care credeai ca o cunosti nu e deloc ceea ce pare,o persoana care sustine sus si tare ca nu suporta sa fie mintita,da dovada de o falsitate iesita din comun,o ipocrizie strigatoare la cer.Poate a fost o schimbare la mijloc,pornita dintr-un orgoliu asa-zis ranit,din impresie,pentru ca sa joci teatru initial si sa postezi intr-o persoana timida,si oarecum dulce,e destul de greu,si necesita prea mult sange rece.
Nu pot sa nu simt pareri de rau,cu toate ca ar trebui sa fiu indignata si sa-mi doresc explicatii,dar situatia a fost in definitiv trista,s-a pierdut in primul rand o prietenie care din partea mea era una foarte sincera. Acum emotiile pricincipale pe care le simt sunt de mila...


PS: Mi-e mila de tine,mai ales pentru ca nu distingi o realitate cruda! Ramai acolo unde esti,inconjurat de prieteni falsi care nu fac decat sa isi bata joc si sa profite cat pot de mult. Cu tot ce mi-ai facut,descopar ca poate esti mai naiv ca mine. Devii,incet si sigur,la fel de fals ca cei pe care-i critici,dintr-o dorinta stupida de afirmare si atentie.Orgoliul tau mult prea mare e doar prostie si imaturiate,nimic mai mult...si tipic masculin!
Eu pot spune ca iert tot ce s-a intamplat,desi am foat dezgustata si chiar m-a durut,pentru ca nu ma asteptam,dar acum chiar nu mai conteaza! Si daca te-ai distrat si zic,ai ras pe contul meu,ma bucur pentru tine! Dar si mai mult ma bucur pentru mine,eu una,n-am regrete...TU?!?