The world seems up side down...

Am i the only one who has not grown up? I look around and i see everyone hooked up with THE ONE or so they say and think,and i remember the days when the same ones switched pairs in a heart beat.Those where the good old days with zero fights and no tears.I seem to be out of touch,like i'm slow or something like that...wtf??Maybe it's just that the good ones are taken but still...in my opinion the ones whom everybody wants should be single just for the fun of the present,with no attachement just beacause they are aware of their own qualities and they make the best of them.What's with all this love crap? Better said,what's with all this peguin life,i mean,is one person really enough??? The human concept can't take monogamy,it's too much to handle,and for the sake of one mental health,the sooner you realize that the better.Trust is also overrated...

peste noi...

Timpul ne schimba in trecerea lui,si totusi ramanem la fel...Suferintele trecatoare isi marcheaza teritoriul mai adanc sau mai subtil dar lasa numit urme.Nu poti sa ramai la fel si totusi nu devii o persoana diferita.Se schimba felul in care privesti viata,ideile tale de suprafata asupra diferitelor aspectele ale realitatii dar sufletul iti ramane la fel.Doar in cazul in care nu te cunosti suficient de bine poti sa ai senzatia ca esti o persoana total diferita.Altfel nu.Nu se schimba felul nostru direct de a actiona in fata unor situatii neprevazute,nu se schimba felul nostru de a ne purta cu cei care ne ataca.NU!Din pacate partile noastre rele nu se modeleaza in functie de ceea ce timpul arunca peste noi.Decat aspectele pozitive se modifica din nfericire.Ele pot sa dispara sau sa fie inlocuite de umbrele din interiorul nostru...Am auzit o fabula amerindiana de curand:

"Un nepot isi intreba bunicul:

-Oamenii sunt buni sau rai?

Bunicul i-a raspuns:

-In sufletul fiecaruia exista 2 lupi,unul rau care simbolizeaza invidia,furia,gelozia si tot ceea ce e negativ in viata,si unul bun care intruchipeaza fericirea,iubirea,calmul si bunatatea.Cei doi duc o lupta continua.

-Si care castiga?

-Cel pe care il hranesti..."

Din pacate,mai toti hranim primul lup...

Departe...atat de departe...

Emotii si dor,durerea dulce-n asteptare,sentimente crescand in suflet cand nu credeai ca e posibil,nu iti doreai,nici nu te-ai fii gandit.Si totusi au rasarit,si au crescut pana cand ai realizat ca vrei sa le-ngrijesti...ca pe o floarea-albastra,ii dai lumina soarelui din zambetele tale,si apa vietii gandurilor fara noima si speri sa infloreasca vesnic mai plina in culoarea cerului senin...Un univers nou inchis in tine si prin el...

Sunt anumite momente in viata cand trebuie sa devenim constienti de ceea ce se petrece in jurul nostru si sa incercam sa ne maturizam.Si incercam si incercam si uneori nu reusim,pentru ca fiecare din noi are dilemele lui si traieste drame proprii care pare nerezolvabile.Dar "Cu suficienta determinare,nici un tel nu e de neatins".Asa ca hai sa ne urmam visele,oricare ar fii ele...fie ca vrem sa ne indragostim sau sa realizam ceva in plan profesional...

Iepurasi!

Cu toate ca e vorba de ceva ce se intampla des in viata,ca un fel de lege a lui Murphy,nu poti sa nu ramai surprins,fie ca de bine, fie ca de rau,atunci cand iepurele sare de unde nici nu te-ai asteptat.Sau,in puii mei,nu numai ca sare de unde nu te gandeai,dar esti mirat si ca a sarit de la bun inceput...
Adica,nah,e ciudat si te prinde cu garda jos,mai ales atunci cand nici macar nu stiai ca exista iepurele ala,si te gandeai ca inca nu s-a nascut,asa ca era departe de tine gandul.Ca vorba aia,nici atunci cand esti pregatit nu esti in stare sa reactionezi perfect.Iar cand a sarit e deja prea tarziu ca sa te mai gandesti ce pregatiri puteai sa faci,si nu-ti ramane decat sa iei situatia in piept si sa te bucuri sau sa te dai cu capul de pereti din cauza ei.
Eu,una,am noroc,acum 3 zile mi-a sarit un iepure in fata,situatie cat se poate de precara,nu il asteptam,dar slava domnului l-am prins.Acuma nu pot decat sa sper ca nu imi scapa,adik,tin bine de el,da' e cam zvapaiat asa.Recunosc ca face parte din farmecul lui,mai dulce si mai neobisnit.Si e atat de pufos incat mi-a intrat foarte rapid in gratii si m-am atasat teribil,am senzatia ca iepurasul asta mic si special sta in mainile mele de o viata.Nu vreau sa-mi scape,mi-a intrat in suflet si acapareaza tot,nu stiu de ce am presentimentul ca in curand el imi va inlocui sufletul cu totul.
Da,am prins un iepuras,intr-un mod neobisnuit si banal in acelasi timp.Si cum iepurasul meu imi provoaca fluturi in stomac si m-a dat peste cap,incep sa cred in dragoste la prima vedere.Se simte ca si cum pentru el m-am nascut...in aproximativ 3 zile,ceva s-a schimbat,poate ca s-a intors roata vietii,pentru ca nu mi se pare normal ca in mai putin de 100 de ore sa ajung sa nu-mi pot stapanii sentimentele,si sa il agasez pe iepurasul meu cu niste cuvinte mari ca "te iubesc".Si mi-au scapat,desi am incercat sa nu le dau drumul,a fost peste puterile mele.Dar am rasuflat linistita,iepurasul meu nu s-a speriat...
A rasarit un soare nou,plin de speranta...nu pot decat sa sper ca nu va mai apune si ca-mi va umple viata de lumina,cu toata caldura pe care mi-o trimite iepurasul asta rupt de undeva de departe....

La multi ani!

E ciudat cum trece timpul,mai repede decat am vrea.A mai trecut un an,mai repede decat putem asimila ceea ce se intampla si uneori pierdem controlul.2011...nici nu-mi vine sa cred cat de multe s-au intamplat in anul ce a trecut.Totul in jurul meu prinde viteza si cu toate ca nu sunt genul de persoana care sa stranga regrete specifice,si nu m-am ghidat niciodata dupa principiul "better safe then sorry",incep sa ma intreb daca nu cumva m-am pripit.Poate ca totusi sunt prea tanara sa simt regret si imi traiesc viata ca atare,dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca acest lucru se va schimba la un moment dat,si nu imi voi da seama pana nu va fii prea tarziu,pentru ca lumea e un loc ingrozitor de dur,si e si mai infricosator atunci cand nu stii ce te-a lovit.Strang amintiri peste amintiri,unele pline cu zambete,altele care imi lasa un gol in stomac si realizez ca poate regretele sunt abstracte.E adevarat ca niciodata nu am regretat un lucru pe care l-am facut,dar cum ramane cu regretul unui lucru neimplinit? Pentru ca nu obtinem mereu ceea ce ne dorim,sau cand il obtinem e prea tarziu si isi pierde din insemnatate. Nu pot decat sa simt pareri de rau pentru cei care obtin ceea ce isi doresc s-au deja au acel lucru si nu simt satisfactie,pentru cei care se simt vinovati si au constiinta incarcata atunci cand fac anumite lucruri.Sunt norocoasa in privinta asta, am mostenit norocul de a ma bucura de bune si de rele,desi in masuri diferite,n-am lasat ocaziile sa treaca pe langa mine si nu am regretat niciodata,indiferent de etichetele pe care le-am primit pe parcurs de la persoane insignifiante care nu au facut decat sa interpreteze in cel mai rau si poate fals mod posibil,dintr-o nevoie de a se simti superiori. Asa ca privesc cu un oarecare optimism la noul an care bate la usa,ma las purtata de val si incerc sa gasesc ambitia de a face ceea ce trebuie. Respir adanc si privesc pe geam la agitatia dupa strazile capitalei,viteza timpului creste,si trebuie sa stapanim cu forta volanul masini vietii noastre,pentru ca nu se stie niciodata cand vom pierde controlul si ne vom face praf intr-un stalp sau ne vom da peste cap in viata...