duminică, 8 ianuarie 2017
i'm in love with an alien...
Nu pot sa ma gandesc decat la momentul in care am realizat ca ma indragostesc de tine.Un moment de rascruce,cand am stiut ce se va intampla si m-am simtit impacata cu gandul ca nu pot schimba nimic.Esti cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o,cu zambetul rupt dintr-o stea,misterios ca intunericul,in spatele unui vis fara griji,atat de versat cu mine cand imi vorbesti si in acelasi timp naiv la trairile mele.Sunt inghetata in clipa prezentului,cu respiratia taiata,nu fac decat sa te astept indiferenta la timpul care trece pe langa mine.Mai e o zi,sau poate doua...poate o luna sau un an...sau poate nu te voi mai vedea niciodata.Si nu simt lacrimi sau retineri,doar o speranta care sa reduca asteptarea.Pentru ca n-am nevoie de iubire,as vrea doar sa iti rapesc cateva ore in care sa abuzez de prezenta ta,o supradoza din tine,sa ma pot satura...Esti un strain desi te cunosc de ceva vreme,dar nu esti un strain ca cei pe langa care trec pe strada zi de zi,mai mult venit din alta lume,inchis intr-un glob de cristal caci nu pari a fii afectat de nimic pamantesc,totul te lasa rece...
marți, 17 mai 2016
Maybe time will come when things get straight
In all the ways you'd want them said
Course thru your life in every single step
Home to your dreams on white nights of regret
A lonely wish come true but only in your head
Erased when done since careless made its bet
Let your life be dont waist your days ahead.
In all the ways you'd want them said
Course thru your life in every single step
Home to your dreams on white nights of regret
A lonely wish come true but only in your head
Erased when done since careless made its bet
Let your life be dont waist your days ahead.
miercuri, 11 iunie 2014
Cu bune si rele.
Memoria unui om stocheaza mii de amintiri. Unele sunt frumoase si iti dau o stare de bine, altele urate ce iti provoaca un gol in stomac ( si nu unul dragut, ca nu are fluturasi la baza, ci unul care iti provoaca o stare de greata).
Stiinta clasifica memoria in 3 parti mari si late : memorie senzoriala, memorie de scurta durata si memorie de lunga durata (clasificare din punct de vedere al timpului, care pana la urma e cel care ne poarta prin viata).
Un lucru foarte trist e ca amintirile, care se strang de-a lungul vietii noastre, de-a lungul secundelor, orelor, zilelor si anilor, impartindu-le in bune si rele, apartin fiecare de un tip diferit de memorie. Desi putem spune ca toate sunt senzoriale, cele bune apartin de memoria de lunga durata, iar cele rele de cea scurta.
E foarte trist acest lucru, ne complica viata intr-un mod inutil si avand in vedere ca fiecare din noi e obiectiv cand vine vorba de viata altora, sunt extrem de subiectiv legat de propria existenta.
As putea sa lungesc generalinzand dar cred ca ma pot face concisa prezentand un exemplu clar.
O RELATIE
Am observat din experienta proprie, ca amintirile bune si rele legate de persoana pe care se presupune ca o iubesti demonstreaza concret ipoteza mea. Nu putem spune ca o relatie la inceput e perfecta, o luna de miere plina de rapsodii de sentimente, in care ajungi sa te cunosti sa sa te indragostesti. Desi toti aruncam la un moment dat vorbe "nu mai e ca la inceput", cum era atunci la inceput? erau certuri si atunci, si discutii din nimicuri, dar nu ne amintim si neajunsurile, in cuprinsul unei relatii, cand certurile se agraveaza, sau apar motive de cearta mai urate, nu ne putem aminti decat faptul ca era asa frumos la inceput. Si cu trecerea timpului,cu fiecare cearta care, in momentul desfasurarii scoate tot ce e mai rau din noi, nu reprosam decat lucrurile negative, nu conteaza ca poate cu o zi in urma, din 24 de ore 20 au fost frumoase, calme linistite, si in 4 ai facut ceva urat, cearta nu va scoate din noi decat acele ore negative, amintiri care apartin memoriei de scurta durata. Cand ai nervi si vrei sa te impui, orgoliul nu iti permite sa iti amintesti si lucrurile frumoase, arunci vorbe legate doar de ce te-a ranit si te-a durut.
Cand vine vorba de prezent, ne lasam purtati de furie, si doar viitorul va scoate la iveala adevaratele sentimente pe care le avem, doar cu trecerea timpului amintirile frumoase, stocate in memoria de lunga durata, isi fac aparitia, doar in viitor, unde memoria de scurta durata, cu amintirile ei acre si dureroase,nu poate ajunge, doar atnci, cand (oarecum) gandim la rece, regretam prezentul devenit trecut si am vrea sa revenim acolo cu o masina a timpului pentru a indrepta ce s-a distrus.
Stiinta clasifica memoria in 3 parti mari si late : memorie senzoriala, memorie de scurta durata si memorie de lunga durata (clasificare din punct de vedere al timpului, care pana la urma e cel care ne poarta prin viata).
Un lucru foarte trist e ca amintirile, care se strang de-a lungul vietii noastre, de-a lungul secundelor, orelor, zilelor si anilor, impartindu-le in bune si rele, apartin fiecare de un tip diferit de memorie. Desi putem spune ca toate sunt senzoriale, cele bune apartin de memoria de lunga durata, iar cele rele de cea scurta.
E foarte trist acest lucru, ne complica viata intr-un mod inutil si avand in vedere ca fiecare din noi e obiectiv cand vine vorba de viata altora, sunt extrem de subiectiv legat de propria existenta.
As putea sa lungesc generalinzand dar cred ca ma pot face concisa prezentand un exemplu clar.
O RELATIE
Am observat din experienta proprie, ca amintirile bune si rele legate de persoana pe care se presupune ca o iubesti demonstreaza concret ipoteza mea. Nu putem spune ca o relatie la inceput e perfecta, o luna de miere plina de rapsodii de sentimente, in care ajungi sa te cunosti sa sa te indragostesti. Desi toti aruncam la un moment dat vorbe "nu mai e ca la inceput", cum era atunci la inceput? erau certuri si atunci, si discutii din nimicuri, dar nu ne amintim si neajunsurile, in cuprinsul unei relatii, cand certurile se agraveaza, sau apar motive de cearta mai urate, nu ne putem aminti decat faptul ca era asa frumos la inceput. Si cu trecerea timpului,cu fiecare cearta care, in momentul desfasurarii scoate tot ce e mai rau din noi, nu reprosam decat lucrurile negative, nu conteaza ca poate cu o zi in urma, din 24 de ore 20 au fost frumoase, calme linistite, si in 4 ai facut ceva urat, cearta nu va scoate din noi decat acele ore negative, amintiri care apartin memoriei de scurta durata. Cand ai nervi si vrei sa te impui, orgoliul nu iti permite sa iti amintesti si lucrurile frumoase, arunci vorbe legate doar de ce te-a ranit si te-a durut.
Cand vine vorba de prezent, ne lasam purtati de furie, si doar viitorul va scoate la iveala adevaratele sentimente pe care le avem, doar cu trecerea timpului amintirile frumoase, stocate in memoria de lunga durata, isi fac aparitia, doar in viitor, unde memoria de scurta durata, cu amintirile ei acre si dureroase,nu poate ajunge, doar atnci, cand (oarecum) gandim la rece, regretam prezentul devenit trecut si am vrea sa revenim acolo cu o masina a timpului pentru a indrepta ce s-a distrus.
vineri, 21 decembrie 2012
De ce inselam?
Poate ca suntem prea tineri ca sa abordam un subiect atat de complicat,dar la urma urmei nu conteaza varsta,cu totii inselam,desi conceptul este definit de fiecare in parte in functie de propriile actiuni.Si e destul de ipocrit dar realitatea e ca invatam sa inselam de mici copii,la un mod abstract,ca atunci cand un prieten de joaca ne enerveaza si il abandonam in favoarea altuia.
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand"...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu cea cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand"...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu cea cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
surprize!
O clipa poate sa nu fie chiar atat de scurta uneori,ea ingheata in timp cateodata,fara voia noastra,atunci cand bataile inimii se intetesc,si suntem surprinsi placut sau neplacut.In acel moment mintea noastra,imaginatia noastra,o iau razna,si de cele mai multe ori nu le putem controla.
Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile.
Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine...
Asta pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc,in acea clipa ce se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...
Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile.
Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine...
Asta pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc,in acea clipa ce se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...
marți, 18 decembrie 2012
Adio ALB!
Totul in jurul nostru este alcatuit din povesti,ochii nostri le urmaresc,urechile noastre le aud,mintea si inimile noastre le simt.
Povestile sunt tesute de timp intr-un mod firesc sau fortat,lasa urme adanci sau trecatoare,iar fiecare poveste poate fi rezumata prin inceput,cuprins si incheiere. Inceputurile pot fi oarecum generalizate,finalurile sunt fericite sau triste,pot pune un punct clar sau pot lasa loc unor continuari.Cuprinsul este cel care variaza si ale carui consecinte le resimtim in mod variat.
Asa este si povestea urmatoare,din trei parti,cu doua personaje principale care si-au intersectat pentru o perioada drumurile.
Nu as putea sa clasific sau sa descriu o astfel de poveste ca fiind trista sau nu,frumoasa sau nu,per total.Pot spune ca are un inceput inedit,un cuprins frumos si un sfarsit pe cat de trist,pe atat de jalnic si aberant.
Rezumatul ar putea descrie cred relatiile in general,unde niciodata nu exista egalitate,balanta se va apleca mereu pe unul din brate si cred ca solutia sau ceea ce face o relatie durabila este schimbul periodic al acestei puteri de pe un brat pe altul. Pacat ca uneori orgoliile nu lasa loc de compromisuri....
Ai prins un fulg,din gerul iernii,in palma ta-nghetata si l-ai privit cu drag. Nu te gandesti ca palma-i rece doar pentru putin si sangele tau cald il va face sa dispara cand inima ta va bate cu putere privindu-l. Lasi lacrimi sa mai cada si sa-ti imbrace obrajii cu fulg din fulg sa-ti tesi povestea de iubire. Ai ridicat privirea,e drept ca ninge,dar iarna nu tine decat 3 luni. Ai primit frigul,si i-ai iubit neindemanarea si duritatea. Si ce pacat ca gerul nu are suficienta putere sa-nghete timpul. Sa stai in loc atunci cand linistea interioara iti insenineaza ziua si parerile de rau. Un fluture de gheata,rece si nepasator,nu poti privi lumina alba si sa-i rezisti,nu vrei,cand ai nevoie sa inchida-n tine intunericul acumulat de vreme. Nu iti e dor de soare, nu vrei culori si viata. In albul zapezii ti-ai pus sperante. Lumina e alcatuita din toate culorile lumii,n-ai cum sa duci dor de verde,rosu si albastru...
Dar daca frigul iti ia si ultima rasuflare, nu mai poti decat sa inchizi ochii, sa intorci spatele si sa intri in casa. Asteptam primavara si spunem adio iernii din spatele geamului,de langa foc,din singurul loc unde nu te mai poate ajunge si chema inapoi.
Adio alb! Revino soare!
Povestile sunt tesute de timp intr-un mod firesc sau fortat,lasa urme adanci sau trecatoare,iar fiecare poveste poate fi rezumata prin inceput,cuprins si incheiere. Inceputurile pot fi oarecum generalizate,finalurile sunt fericite sau triste,pot pune un punct clar sau pot lasa loc unor continuari.Cuprinsul este cel care variaza si ale carui consecinte le resimtim in mod variat.
Asa este si povestea urmatoare,din trei parti,cu doua personaje principale care si-au intersectat pentru o perioada drumurile.
Nu as putea sa clasific sau sa descriu o astfel de poveste ca fiind trista sau nu,frumoasa sau nu,per total.Pot spune ca are un inceput inedit,un cuprins frumos si un sfarsit pe cat de trist,pe atat de jalnic si aberant.
Rezumatul ar putea descrie cred relatiile in general,unde niciodata nu exista egalitate,balanta se va apleca mereu pe unul din brate si cred ca solutia sau ceea ce face o relatie durabila este schimbul periodic al acestei puteri de pe un brat pe altul. Pacat ca uneori orgoliile nu lasa loc de compromisuri....
Ai prins un fulg,din gerul iernii,in palma ta-nghetata si l-ai privit cu drag. Nu te gandesti ca palma-i rece doar pentru putin si sangele tau cald il va face sa dispara cand inima ta va bate cu putere privindu-l. Lasi lacrimi sa mai cada si sa-ti imbrace obrajii cu fulg din fulg sa-ti tesi povestea de iubire. Ai ridicat privirea,e drept ca ninge,dar iarna nu tine decat 3 luni. Ai primit frigul,si i-ai iubit neindemanarea si duritatea. Si ce pacat ca gerul nu are suficienta putere sa-nghete timpul. Sa stai in loc atunci cand linistea interioara iti insenineaza ziua si parerile de rau. Un fluture de gheata,rece si nepasator,nu poti privi lumina alba si sa-i rezisti,nu vrei,cand ai nevoie sa inchida-n tine intunericul acumulat de vreme. Nu iti e dor de soare, nu vrei culori si viata. In albul zapezii ti-ai pus sperante. Lumina e alcatuita din toate culorile lumii,n-ai cum sa duci dor de verde,rosu si albastru...
Dar daca frigul iti ia si ultima rasuflare, nu mai poti decat sa inchizi ochii, sa intorci spatele si sa intri in casa. Asteptam primavara si spunem adio iernii din spatele geamului,de langa foc,din singurul loc unde nu te mai poate ajunge si chema inapoi.
Adio alb! Revino soare!
sâmbătă, 16 aprilie 2011
The world seems up side down...
Am i the only one who has not grown up? I look around and i see everyone hooked up with THE ONE or so they say and think,and i remember the days when the same ones switched pairs in a heart beat.Those where the good old days with zero fights and no tears.I seem to be out of touch,like i'm slow or something like that...wtf??Maybe it's just that the good ones are taken but still...in my opinion the ones whom everybody wants should be single just for the fun of the present,with no attachement just beacause they are aware of their own qualities and they make the best of them.What's with all this love crap? Better said,what's with all this peguin life,i mean,is one person really enough??? The human concept can't take monogamy,it's too much to handle,and for the sake of one mental health,the sooner you realize that the better.Trust is also overrated...
sâmbătă, 26 martie 2011
peste noi...
Timpul ne schimba in trecerea lui,si totusi ramanem la fel...Suferintele trecatoare isi marcheaza teritoriul mai adanc sau mai subtil dar lasa numit urme.Nu poti sa ramai la fel si totusi nu devii o persoana diferita.Se schimba felul in care privesti viata,ideile tale de suprafata asupra diferitelor aspectele ale realitatii dar sufletul iti ramane la fel.Doar in cazul in care nu te cunosti suficient de bine poti sa ai senzatia ca esti o persoana total diferita.Altfel nu.Nu se schimba felul nostru direct de a actiona in fata unor situatii neprevazute,nu se schimba felul nostru de a ne purta cu cei care ne ataca.NU!Din pacate partile noastre rele nu se modeleaza in functie de ceea ce timpul arunca peste noi.Decat aspectele pozitive se modifica din nfericire.Ele pot sa dispara sau sa fie inlocuite de umbrele din interiorul nostru...Am auzit o fabula amerindiana de curand:
"Un nepot isi intreba bunicul:
-Oamenii sunt buni sau rai?
Bunicul i-a raspuns:
-In sufletul fiecaruia exista 2 lupi,unul rau care simbolizeaza invidia,furia,gelozia si tot ceea ce e negativ in viata,si unul bun care intruchipeaza fericirea,iubirea,calmul si bunatatea.Cei doi duc o lupta continua.
-Si care castiga?
-Cel pe care il hranesti..."
Din pacate,mai toti hranim primul lup...
sâmbătă, 5 februarie 2011
Departe...atat de departe...
Emotii si dor,durerea dulce-n asteptare,sentimente crescand in suflet cand nu credeai ca e posibil,nu iti doreai,nici nu te-ai fii gandit.Si totusi au rasarit,si au crescut pana cand ai realizat ca vrei sa le-ngrijesti...ca pe o floarea-albastra,ii dai lumina soarelui din zambetele tale,si apa vietii gandurilor fara noima si speri sa infloreasca vesnic mai plina in culoarea cerului senin...Un univers nou inchis in tine si prin el...
Sunt anumite momente in viata cand trebuie sa devenim constienti de ceea ce se petrece in jurul nostru si sa incercam sa ne maturizam.Si incercam si incercam si uneori nu reusim,pentru ca fiecare din noi are dilemele lui si traieste drame proprii care pare nerezolvabile.Dar "Cu suficienta determinare,nici un tel nu e de neatins".Asa ca hai sa ne urmam visele,oricare ar fii ele...fie ca vrem sa ne indragostim sau sa realizam ceva in plan profesional...
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Iepurasi!
Cu toate ca e vorba de ceva ce se intampla des in viata,ca un fel de lege a lui Murphy,nu poti sa nu ramai surprins,fie ca de bine, fie ca de rau,atunci cand iepurele sare de unde nici nu te-ai asteptat.Sau,in puii mei,nu numai ca sare de unde nu te gandeai,dar esti mirat si ca a sarit de la bun inceput...
Adica,nah,e ciudat si te prinde cu garda jos,mai ales atunci cand nici macar nu stiai ca exista iepurele ala,si te gandeai ca inca nu s-a nascut,asa ca era departe de tine gandul.Ca vorba aia,nici atunci cand esti pregatit nu esti in stare sa reactionezi perfect.Iar cand a sarit e deja prea tarziu ca sa te mai gandesti ce pregatiri puteai sa faci,si nu-ti ramane decat sa iei situatia in piept si sa te bucuri sau sa te dai cu capul de pereti din cauza ei.
Eu,una,am noroc,acum 3 zile mi-a sarit un iepure in fata,situatie cat se poate de precara,nu il asteptam,dar slava domnului l-am prins.Acuma nu pot decat sa sper ca nu imi scapa,adik,tin bine de el,da' e cam zvapaiat asa.Recunosc ca face parte din farmecul lui,mai dulce si mai neobisnit.Si e atat de pufos incat mi-a intrat foarte rapid in gratii si m-am atasat teribil,am senzatia ca iepurasul asta mic si special sta in mainile mele de o viata.Nu vreau sa-mi scape,mi-a intrat in suflet si acapareaza tot,nu stiu de ce am presentimentul ca in curand el imi va inlocui sufletul cu totul.
Da,am prins un iepuras,intr-un mod neobisnuit si banal in acelasi timp.Si cum iepurasul meu imi provoaca fluturi in stomac si m-a dat peste cap,incep sa cred in dragoste la prima vedere.Se simte ca si cum pentru el m-am nascut...in aproximativ 3 zile,ceva s-a schimbat,poate ca s-a intors roata vietii,pentru ca nu mi se pare normal ca in mai putin de 100 de ore sa ajung sa nu-mi pot stapanii sentimentele,si sa il agasez pe iepurasul meu cu niste cuvinte mari ca "te iubesc".Si mi-au scapat,desi am incercat sa nu le dau drumul,a fost peste puterile mele.Dar am rasuflat linistita,iepurasul meu nu s-a speriat...
A rasarit un soare nou,plin de speranta...nu pot decat sa sper ca nu va mai apune si ca-mi va umple viata de lumina,cu toata caldura pe care mi-o trimite iepurasul asta rupt de undeva de departe....
Adica,nah,e ciudat si te prinde cu garda jos,mai ales atunci cand nici macar nu stiai ca exista iepurele ala,si te gandeai ca inca nu s-a nascut,asa ca era departe de tine gandul.Ca vorba aia,nici atunci cand esti pregatit nu esti in stare sa reactionezi perfect.Iar cand a sarit e deja prea tarziu ca sa te mai gandesti ce pregatiri puteai sa faci,si nu-ti ramane decat sa iei situatia in piept si sa te bucuri sau sa te dai cu capul de pereti din cauza ei.
Eu,una,am noroc,acum 3 zile mi-a sarit un iepure in fata,situatie cat se poate de precara,nu il asteptam,dar slava domnului l-am prins.Acuma nu pot decat sa sper ca nu imi scapa,adik,tin bine de el,da' e cam zvapaiat asa.Recunosc ca face parte din farmecul lui,mai dulce si mai neobisnit.Si e atat de pufos incat mi-a intrat foarte rapid in gratii si m-am atasat teribil,am senzatia ca iepurasul asta mic si special sta in mainile mele de o viata.Nu vreau sa-mi scape,mi-a intrat in suflet si acapareaza tot,nu stiu de ce am presentimentul ca in curand el imi va inlocui sufletul cu totul.
Da,am prins un iepuras,intr-un mod neobisnuit si banal in acelasi timp.Si cum iepurasul meu imi provoaca fluturi in stomac si m-a dat peste cap,incep sa cred in dragoste la prima vedere.Se simte ca si cum pentru el m-am nascut...in aproximativ 3 zile,ceva s-a schimbat,poate ca s-a intors roata vietii,pentru ca nu mi se pare normal ca in mai putin de 100 de ore sa ajung sa nu-mi pot stapanii sentimentele,si sa il agasez pe iepurasul meu cu niste cuvinte mari ca "te iubesc".Si mi-au scapat,desi am incercat sa nu le dau drumul,a fost peste puterile mele.Dar am rasuflat linistita,iepurasul meu nu s-a speriat...
A rasarit un soare nou,plin de speranta...nu pot decat sa sper ca nu va mai apune si ca-mi va umple viata de lumina,cu toata caldura pe care mi-o trimite iepurasul asta rupt de undeva de departe....
luni, 10 ianuarie 2011
La multi ani!
E ciudat cum trece timpul,mai repede decat am vrea.A mai trecut un an,mai repede decat putem asimila ceea ce se intampla si uneori pierdem controlul.2011...nici nu-mi vine sa cred cat de multe s-au intamplat in anul ce a trecut.Totul in jurul meu prinde viteza si cu toate ca nu sunt genul de persoana care sa stranga regrete specifice,si nu m-am ghidat niciodata dupa principiul "better safe then sorry",incep sa ma intreb daca nu cumva m-am pripit.Poate ca totusi sunt prea tanara sa simt regret si imi traiesc viata ca atare,dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca acest lucru se va schimba la un moment dat,si nu imi voi da seama pana nu va fii prea tarziu,pentru ca lumea e un loc ingrozitor de dur,si e si mai infricosator atunci cand nu stii ce te-a lovit.Strang amintiri peste amintiri,unele pline cu zambete,altele care imi lasa un gol in stomac si realizez ca poate regretele sunt abstracte.E adevarat ca niciodata nu am regretat un lucru pe care l-am facut,dar cum ramane cu regretul unui lucru neimplinit? Pentru ca nu obtinem mereu ceea ce ne dorim,sau cand il obtinem e prea tarziu si isi pierde din insemnatate. Nu pot decat sa simt pareri de rau pentru cei care obtin ceea ce isi doresc s-au deja au acel lucru si nu simt satisfactie,pentru cei care se simt vinovati si au constiinta incarcata atunci cand fac anumite lucruri.Sunt norocoasa in privinta asta, am mostenit norocul de a ma bucura de bune si de rele,desi in masuri diferite,n-am lasat ocaziile sa treaca pe langa mine si nu am regretat niciodata,indiferent de etichetele pe care le-am primit pe parcurs de la persoane insignifiante care nu au facut decat sa interpreteze in cel mai rau si poate fals mod posibil,dintr-o nevoie de a se simti superiori. Asa ca privesc cu un oarecare optimism la noul an care bate la usa,ma las purtata de val si incerc sa gasesc ambitia de a face ceea ce trebuie. Respir adanc si privesc pe geam la agitatia dupa strazile capitalei,viteza timpului creste,si trebuie sa stapanim cu forta volanul masini vietii noastre,pentru ca nu se stie niciodata cand vom pierde controlul si ne vom face praf intr-un stalp sau ne vom da peste cap in viata...
vineri, 12 noiembrie 2010
cu totii inselam?
Poate ca suntem prea tineri ca sa abordam un subiect atat de complicat,dar la urma urmei nu conteaza varsta,cu totii inselam,desi conceptul este definit de fiecare in parte in functie de propriile actiuni.Si e destul de ipocrit dar realitatea e ca invatam sa inselam de mici copii,la un mod abstract,ca atunci cand un prieten de joaca ne enerveaza si il abandonam in favoarea altuia.
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,intr-un mod direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand" sau o "amanta" stabila...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,intr-un mod direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand" sau o "amanta" stabila...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
luni, 25 octombrie 2010
Toate trec...
...si toate sunt uitate....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Astept....
Nu-mi place sa astept,pentru nimeni si pentru nimic...dar inimii nu-i poti da ordine.Asa ca te astept cum n-am mai asteptat pe nimeni.Te-astept pe tine si stiu ca nu vei veni.Astept un zambet de la tine,si o privire plina de subinteles.Si astept totul de la tine,un gand,atentie,si o speranta la mai mult.Astept sa ma trezesc din vis,in zorii diminetii,sa deschid ochii greu,sa ma intorc si sa fii langa mine.Nu te-am cunoscut,nu atat de mult cat mi-as fii dorit,doar ca am simtit ca puteai fii special...
marți, 19 octombrie 2010
All of the things i never did...i was waiting for the right time,
All of the things i never said...i was waiting for the right line...
When is the right time ever arive,i'll be waiting all my life,
So i'm gonna show you now,only way that i know how,
And i don't care who sees,i don't care who tells who,
I wish the whole world knew...baby,i've been missing you...
The people walking by,may stare at you and i,
The world is out of view,everywhere i'm kissing you...
Boy,i have nowhere else to go,i was waiting for the right sign,
Something you'd say to let me know,it was time to cross that line,
All of this time i didn't know,that you were already mine,
Let me take you all the way,show you what no words can say...
All of the things i never said...i was waiting for the right line...
When is the right time ever arive,i'll be waiting all my life,
So i'm gonna show you now,only way that i know how,
And i don't care who sees,i don't care who tells who,
I wish the whole world knew...baby,i've been missing you...
The people walking by,may stare at you and i,
The world is out of view,everywhere i'm kissing you...
Boy,i have nowhere else to go,i was waiting for the right sign,
Something you'd say to let me know,it was time to cross that line,
All of this time i didn't know,that you were already mine,
Let me take you all the way,show you what no words can say...
luni, 18 octombrie 2010
DOTA sense of humor...
Faceless desperately needed some sex...so he went to Drow's place
Faceless: Hey babe...will u have sex with me?
Drow: Fuck off...u dont even have a face...u would i have sex with u?
Faceless embarrased went to Luna's place
Faceless: Luna please dont say no...but can u have sex with me?
Luna: Piss off...even my buffalo wont have sex with u!
Feeling lonely...faceless decided to gave it a last shot...he went to Lina's place...and found her naked there lying on her bed...
Taking no chances...Faceless timewalked...chronoed her....fucked her...and as soon as he is finished...timewalk backed to a safe place...
Lina: WhAT THE FUCK JUST HAPPENED HERE?
Riki: I dunno but my ass really hurts!
Faceless: Hey babe...will u have sex with me?
Drow: Fuck off...u dont even have a face...u would i have sex with u?
Faceless embarrased went to Luna's place
Faceless: Luna please dont say no...but can u have sex with me?
Luna: Piss off...even my buffalo wont have sex with u!
Feeling lonely...faceless decided to gave it a last shot...he went to Lina's place...and found her naked there lying on her bed...
Taking no chances...Faceless timewalked...chronoed her....fucked her...and as soon as he is finished...timewalk backed to a safe place...
Lina: WhAT THE FUCK JUST HAPPENED HERE?
Riki: I dunno but my ass really hurts!
duminică, 17 octombrie 2010
I'm calling you,but you don't wanna hear me,I'm reaching out and still your eyes can't see.
You're caught up in your perfect little world,You seem to be to high for me to touch,
Just looking down on me like that,this is too much,I'm not a little child who begs for you atention,
Just drop the act,you're not the daugh guy that you'd like...
Your eyes betray the suffering behind your smile...
You're caught up in your perfect little world,You seem to be to high for me to touch,
Just looking down on me like that,this is too much,I'm not a little child who begs for you atention,
Just drop the act,you're not the daugh guy that you'd like...
Your eyes betray the suffering behind your smile...
Aparente...
As vrea sa pot sa te vad,desi nu stiu daca as avea ce sa-ti spun...sau as avea ce sa-ti spun dar nu as putea.Un nou inceput care prezice lacrimi,un nou TU,care nu esti pentru mine.Un TU diferit de ce am intalnit pana acum,si care imi acapareaza toate gandurile. Esti prea mult ca sa te pot asimila si trece cu vederea.O noua stare de entuziasm,cu noduri in gat si sperante desarte.
Nu pot sa vorbesc despre ce simt,dar vreau sa vorbesc despre tine.Incerci sa pari ceea ce nu esti,sau mai degraba ti-ai creat un scut,o fatada prin a te proteja.O masca de aroganta falsa aproape perfecta,dar ti se citeste in ochi faptul ca ai trecut prin multe,faptul ca ai suferit pana cand ai ajuns sa-ti pierzi increderea,desi mentii o linie de plutire incarcata cu optimism.Cu tot ce spui si faci nu reuseti decat sa ma instigi in a vrea sa te cunosc cu totul,dincolo de aparente.Esti un tip mult prea dulce si e pacat sa te inchizi intr-o cochilie rece.Nu esti deloc cum ma asteptam sa fii,imaginea de om matur inchide in sine un copil jucaus care se zbate sa iasa la suprafata si reuseste doar in rare cazuri.Nu pot sa-mi dau cu parerea despre ce ai avea nevoie,inafara de a uita.
As vrea sa imi dai ocazia sa te ajut sa uiti,sa ierti,sa te simti linistit,probabil dupa foarte multa vreme,fara sa-mi dai nimic in schimb,nici sentimente si nici promisiuni...as vrea doar sa ma lasi sa incerc sa te iubesc...
Nu pot sa vorbesc despre ce simt,dar vreau sa vorbesc despre tine.Incerci sa pari ceea ce nu esti,sau mai degraba ti-ai creat un scut,o fatada prin a te proteja.O masca de aroganta falsa aproape perfecta,dar ti se citeste in ochi faptul ca ai trecut prin multe,faptul ca ai suferit pana cand ai ajuns sa-ti pierzi increderea,desi mentii o linie de plutire incarcata cu optimism.Cu tot ce spui si faci nu reuseti decat sa ma instigi in a vrea sa te cunosc cu totul,dincolo de aparente.Esti un tip mult prea dulce si e pacat sa te inchizi intr-o cochilie rece.Nu esti deloc cum ma asteptam sa fii,imaginea de om matur inchide in sine un copil jucaus care se zbate sa iasa la suprafata si reuseste doar in rare cazuri.Nu pot sa-mi dau cu parerea despre ce ai avea nevoie,inafara de a uita.
As vrea sa imi dai ocazia sa te ajut sa uiti,sa ierti,sa te simti linistit,probabil dupa foarte multa vreme,fara sa-mi dai nimic in schimb,nici sentimente si nici promisiuni...as vrea doar sa ma lasi sa incerc sa te iubesc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)