Cu bune si rele.

      Memoria unui om stocheaza mii de amintiri. Unele sunt frumoase si iti dau o stare de bine, altele urate ce iti provoaca un gol in stomac ( si nu unul dragut, ca nu are fluturasi la baza, ci unul care iti provoaca o stare de greata).
      Stiinta clasifica memoria in 3 parti mari si late : memorie senzoriala, memorie de scurta durata si memorie de lunga durata (clasificare din punct de vedere al timpului, care pana la urma e cel care ne poarta prin viata).
Un lucru foarte trist e ca amintirile, care se strang de-a lungul vietii noastre, de-a lungul secundelor, orelor, zilelor si anilor, impartindu-le in bune si rele, apartin fiecare de un tip diferit de memorie. Desi putem spune ca toate sunt senzoriale, cele bune apartin de memoria de lunga durata, iar cele rele de cea scurta.
E foarte trist acest lucru, ne complica viata intr-un mod inutil si avand in vedere ca fiecare din noi e obiectiv cand vine vorba de viata altora, sunt extrem de subiectiv legat de propria existenta.
As putea sa lungesc generalinzand dar cred ca ma pot face concisa prezentand un exemplu clar.
O RELATIE
Am observat din experienta proprie, ca amintirile bune si rele legate de persoana pe care se presupune ca o iubesti demonstreaza concret ipoteza mea. Nu putem spune ca o relatie la inceput e perfecta, o luna de miere plina de rapsodii de sentimente, in care ajungi sa te cunosti sa sa te indragostesti. Desi toti aruncam la un moment dat vorbe "nu mai e ca la inceput", cum era atunci la inceput? erau certuri si atunci, si discutii din nimicuri, dar nu ne amintim si neajunsurile, in cuprinsul unei relatii, cand certurile se agraveaza, sau apar motive de cearta mai urate, nu ne putem aminti decat faptul ca era asa frumos la inceput. Si cu trecerea timpului,cu fiecare cearta care, in momentul desfasurarii scoate tot ce e mai rau din noi, nu reprosam decat lucrurile negative, nu conteaza ca poate cu o zi in urma, din 24 de ore 20 au fost frumoase, calme linistite, si in 4 ai facut ceva urat, cearta nu va scoate din noi decat acele ore negative, amintiri care apartin memoriei de scurta durata. Cand ai nervi si vrei sa te impui, orgoliul nu iti permite sa iti amintesti si lucrurile frumoase, arunci vorbe legate doar de ce te-a ranit si te-a durut.
Cand vine vorba de prezent, ne lasam purtati de furie, si doar viitorul va scoate la iveala adevaratele sentimente pe care le avem, doar cu trecerea timpului amintirile frumoase, stocate in memoria de lunga durata, isi fac aparitia, doar in viitor, unde memoria de scurta durata, cu amintirile ei acre si dureroase,nu poate ajunge, doar atnci, cand (oarecum) gandim la rece, regretam prezentul devenit trecut si am vrea sa revenim acolo cu o masina a timpului pentru a indrepta ce s-a distrus.

De ce inselam?

Poate ca suntem prea tineri ca sa abordam un subiect atat de complicat,dar la urma urmei nu conteaza varsta,cu totii inselam,desi conceptul este definit de fiecare in parte in functie de propriile actiuni.Si e destul de ipocrit dar realitatea e ca invatam sa inselam de mici copii,la un mod abstract,ca atunci cand un prieten de joaca ne enerveaza si il abandonam in favoarea altuia.
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand"...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu cea cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...

surprize!

O clipa poate sa nu fie chiar atat de scurta uneori,ea ingheata in timp cateodata,fara voia noastra,atunci cand bataile inimii se intetesc,si suntem surprinsi placut sau neplacut.In acel moment mintea noastra,imaginatia noastra,o iau razna,si de cele mai multe ori nu le putem controla.
Momentan starea mea e de la foarte bine in sus,asa ca nu o sa vorbesc si despre partea negativa a acestui lucru.O sa vorbesc in functie de ce simt in prezent,pentru ca sunt sigura ca roata se va intoarce,la urma urmei orice minune dureaza 3 zile.
Am deviat de la subiect.Incercam sa vorbesc despre surprizele vietii,si anume surprizele placute,euforice.Surprize?Da,situatii si sentimente total neprevazute.Pentru ca uneori lucrurile nu ies asa cum am planuit,sau poate nu le-am planuit si am actionat din intuitie,si astfel suntem pusi in fata ineditului,si cu putin noroc acel inedit ar putea fii cel mai bun lucru din viata noastra.Nu ne asteptam,nu dorim,dar se intampla,contrar dorintei noastre.Suntem cuprinsi de frica neprevazutului,dar si de exaltare,am vrea sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de acele lucruri noi...de acele sentimente noi...Nici nu putem sa facem altceva decat sa speram ca totul o sa fie bine...
Asta pentru ca uneori nu ne asteptam la nimik de la viata,suntem mult prea pesimisti pentru a avea anumite dorinte,asa ca viata isi invarte roata brusc,in acea clipa ce se opreste...pentru ca uneori ne mai si indragostim...

Adio ALB!

Totul in jurul nostru este alcatuit din povesti,ochii nostri le urmaresc,urechile noastre le aud,mintea si inimile noastre le simt.
Povestile sunt tesute de timp intr-un mod firesc sau fortat,lasa urme adanci sau trecatoare,iar fiecare poveste poate fi rezumata prin inceput,cuprins si incheiere. Inceputurile pot fi oarecum generalizate,finalurile sunt fericite sau triste,pot pune un punct clar sau pot lasa loc unor continuari.Cuprinsul este cel care variaza si ale carui consecinte le resimtim in mod variat.
Asa este si povestea urmatoare,din trei parti,cu doua personaje principale care si-au intersectat pentru o perioada drumurile.
Nu as putea sa clasific sau sa descriu o astfel de poveste ca fiind trista sau nu,frumoasa sau nu,per total.Pot spune ca are un inceput inedit,un cuprins frumos si un sfarsit pe cat de trist,pe atat de jalnic si aberant.
Rezumatul ar putea descrie cred relatiile in general,unde niciodata nu exista egalitate,balanta se va apleca mereu pe unul din brate si cred ca solutia sau ceea ce face o relatie durabila este schimbul periodic al acestei puteri de pe un brat pe altul. Pacat ca uneori orgoliile nu lasa loc de compromisuri....

Ai prins un fulg,din gerul iernii,in palma ta-nghetata si l-ai privit cu drag. Nu te gandesti ca palma-i rece doar pentru putin si sangele tau cald il va face sa dispara cand inima ta va bate cu putere privindu-l. Lasi lacrimi sa mai cada si sa-ti imbrace obrajii cu fulg din fulg sa-ti tesi povestea de iubire. Ai ridicat privirea,e drept ca ninge,dar iarna nu tine decat 3 luni. Ai primit frigul,si i-ai iubit neindemanarea si duritatea. Si ce pacat ca gerul nu are suficienta putere sa-nghete timpul. Sa stai in loc atunci cand linistea interioara iti insenineaza ziua si parerile de rau. Un fluture de gheata,rece si nepasator,nu poti privi lumina alba si sa-i rezisti,nu vrei,cand ai nevoie sa inchida-n tine intunericul acumulat de vreme. Nu iti e dor de soare, nu vrei culori si viata. In albul zapezii ti-ai pus sperante. Lumina e alcatuita din toate culorile lumii,n-ai cum sa duci dor de verde,rosu si albastru...
Dar daca frigul iti ia si ultima rasuflare, nu mai poti decat sa inchizi ochii, sa intorci spatele si sa intri in casa. Asteptam primavara si spunem adio iernii din spatele geamului,de langa foc,din singurul loc unde nu te mai poate ajunge si chema inapoi.
Adio alb! Revino soare!

The world seems up side down...

Am i the only one who has not grown up? I look around and i see everyone hooked up with THE ONE or so they say and think,and i remember the days when the same ones switched pairs in a heart beat.Those where the good old days with zero fights and no tears.I seem to be out of touch,like i'm slow or something like that...wtf??Maybe it's just that the good ones are taken but still...in my opinion the ones whom everybody wants should be single just for the fun of the present,with no attachement just beacause they are aware of their own qualities and they make the best of them.What's with all this love crap? Better said,what's with all this peguin life,i mean,is one person really enough??? The human concept can't take monogamy,it's too much to handle,and for the sake of one mental health,the sooner you realize that the better.Trust is also overrated...

peste noi...

Timpul ne schimba in trecerea lui,si totusi ramanem la fel...Suferintele trecatoare isi marcheaza teritoriul mai adanc sau mai subtil dar lasa numit urme.Nu poti sa ramai la fel si totusi nu devii o persoana diferita.Se schimba felul in care privesti viata,ideile tale de suprafata asupra diferitelor aspectele ale realitatii dar sufletul iti ramane la fel.Doar in cazul in care nu te cunosti suficient de bine poti sa ai senzatia ca esti o persoana total diferita.Altfel nu.Nu se schimba felul nostru direct de a actiona in fata unor situatii neprevazute,nu se schimba felul nostru de a ne purta cu cei care ne ataca.NU!Din pacate partile noastre rele nu se modeleaza in functie de ceea ce timpul arunca peste noi.Decat aspectele pozitive se modifica din nfericire.Ele pot sa dispara sau sa fie inlocuite de umbrele din interiorul nostru...Am auzit o fabula amerindiana de curand:

"Un nepot isi intreba bunicul:

-Oamenii sunt buni sau rai?

Bunicul i-a raspuns:

-In sufletul fiecaruia exista 2 lupi,unul rau care simbolizeaza invidia,furia,gelozia si tot ceea ce e negativ in viata,si unul bun care intruchipeaza fericirea,iubirea,calmul si bunatatea.Cei doi duc o lupta continua.

-Si care castiga?

-Cel pe care il hranesti..."

Din pacate,mai toti hranim primul lup...