Emotii si dor,durerea dulce-n asteptare,sentimente crescand in suflet cand nu credeai ca e posibil,nu iti doreai,nici nu te-ai fii gandit.Si totusi au rasarit,si au crescut pana cand ai realizat ca vrei sa le-ngrijesti...ca pe o floarea-albastra,ii dai lumina soarelui din zambetele tale,si apa vietii gandurilor fara noima si speri sa infloreasca vesnic mai plina in culoarea cerului senin...Un univers nou inchis in tine si prin el...
sâmbătă, 5 februarie 2011
Sunt anumite momente in viata cand trebuie sa devenim constienti de ceea ce se petrece in jurul nostru si sa incercam sa ne maturizam.Si incercam si incercam si uneori nu reusim,pentru ca fiecare din noi are dilemele lui si traieste drame proprii care pare nerezolvabile.Dar "Cu suficienta determinare,nici un tel nu e de neatins".Asa ca hai sa ne urmam visele,oricare ar fii ele...fie ca vrem sa ne indragostim sau sa realizam ceva in plan profesional...
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Iepurasi!
Cu toate ca e vorba de ceva ce se intampla des in viata,ca un fel de lege a lui Murphy,nu poti sa nu ramai surprins,fie ca de bine, fie ca de rau,atunci cand iepurele sare de unde nici nu te-ai asteptat.Sau,in puii mei,nu numai ca sare de unde nu te gandeai,dar esti mirat si ca a sarit de la bun inceput...
Adica,nah,e ciudat si te prinde cu garda jos,mai ales atunci cand nici macar nu stiai ca exista iepurele ala,si te gandeai ca inca nu s-a nascut,asa ca era departe de tine gandul.Ca vorba aia,nici atunci cand esti pregatit nu esti in stare sa reactionezi perfect.Iar cand a sarit e deja prea tarziu ca sa te mai gandesti ce pregatiri puteai sa faci,si nu-ti ramane decat sa iei situatia in piept si sa te bucuri sau sa te dai cu capul de pereti din cauza ei.
Eu,una,am noroc,acum 3 zile mi-a sarit un iepure in fata,situatie cat se poate de precara,nu il asteptam,dar slava domnului l-am prins.Acuma nu pot decat sa sper ca nu imi scapa,adik,tin bine de el,da' e cam zvapaiat asa.Recunosc ca face parte din farmecul lui,mai dulce si mai neobisnit.Si e atat de pufos incat mi-a intrat foarte rapid in gratii si m-am atasat teribil,am senzatia ca iepurasul asta mic si special sta in mainile mele de o viata.Nu vreau sa-mi scape,mi-a intrat in suflet si acapareaza tot,nu stiu de ce am presentimentul ca in curand el imi va inlocui sufletul cu totul.
Da,am prins un iepuras,intr-un mod neobisnuit si banal in acelasi timp.Si cum iepurasul meu imi provoaca fluturi in stomac si m-a dat peste cap,incep sa cred in dragoste la prima vedere.Se simte ca si cum pentru el m-am nascut...in aproximativ 3 zile,ceva s-a schimbat,poate ca s-a intors roata vietii,pentru ca nu mi se pare normal ca in mai putin de 100 de ore sa ajung sa nu-mi pot stapanii sentimentele,si sa il agasez pe iepurasul meu cu niste cuvinte mari ca "te iubesc".Si mi-au scapat,desi am incercat sa nu le dau drumul,a fost peste puterile mele.Dar am rasuflat linistita,iepurasul meu nu s-a speriat...
A rasarit un soare nou,plin de speranta...nu pot decat sa sper ca nu va mai apune si ca-mi va umple viata de lumina,cu toata caldura pe care mi-o trimite iepurasul asta rupt de undeva de departe....
Adica,nah,e ciudat si te prinde cu garda jos,mai ales atunci cand nici macar nu stiai ca exista iepurele ala,si te gandeai ca inca nu s-a nascut,asa ca era departe de tine gandul.Ca vorba aia,nici atunci cand esti pregatit nu esti in stare sa reactionezi perfect.Iar cand a sarit e deja prea tarziu ca sa te mai gandesti ce pregatiri puteai sa faci,si nu-ti ramane decat sa iei situatia in piept si sa te bucuri sau sa te dai cu capul de pereti din cauza ei.
Eu,una,am noroc,acum 3 zile mi-a sarit un iepure in fata,situatie cat se poate de precara,nu il asteptam,dar slava domnului l-am prins.Acuma nu pot decat sa sper ca nu imi scapa,adik,tin bine de el,da' e cam zvapaiat asa.Recunosc ca face parte din farmecul lui,mai dulce si mai neobisnit.Si e atat de pufos incat mi-a intrat foarte rapid in gratii si m-am atasat teribil,am senzatia ca iepurasul asta mic si special sta in mainile mele de o viata.Nu vreau sa-mi scape,mi-a intrat in suflet si acapareaza tot,nu stiu de ce am presentimentul ca in curand el imi va inlocui sufletul cu totul.
Da,am prins un iepuras,intr-un mod neobisnuit si banal in acelasi timp.Si cum iepurasul meu imi provoaca fluturi in stomac si m-a dat peste cap,incep sa cred in dragoste la prima vedere.Se simte ca si cum pentru el m-am nascut...in aproximativ 3 zile,ceva s-a schimbat,poate ca s-a intors roata vietii,pentru ca nu mi se pare normal ca in mai putin de 100 de ore sa ajung sa nu-mi pot stapanii sentimentele,si sa il agasez pe iepurasul meu cu niste cuvinte mari ca "te iubesc".Si mi-au scapat,desi am incercat sa nu le dau drumul,a fost peste puterile mele.Dar am rasuflat linistita,iepurasul meu nu s-a speriat...
A rasarit un soare nou,plin de speranta...nu pot decat sa sper ca nu va mai apune si ca-mi va umple viata de lumina,cu toata caldura pe care mi-o trimite iepurasul asta rupt de undeva de departe....
luni, 10 ianuarie 2011
La multi ani!
E ciudat cum trece timpul,mai repede decat am vrea.A mai trecut un an,mai repede decat putem asimila ceea ce se intampla si uneori pierdem controlul.2011...nici nu-mi vine sa cred cat de multe s-au intamplat in anul ce a trecut.Totul in jurul meu prinde viteza si cu toate ca nu sunt genul de persoana care sa stranga regrete specifice,si nu m-am ghidat niciodata dupa principiul "better safe then sorry",incep sa ma intreb daca nu cumva m-am pripit.Poate ca totusi sunt prea tanara sa simt regret si imi traiesc viata ca atare,dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca acest lucru se va schimba la un moment dat,si nu imi voi da seama pana nu va fii prea tarziu,pentru ca lumea e un loc ingrozitor de dur,si e si mai infricosator atunci cand nu stii ce te-a lovit.Strang amintiri peste amintiri,unele pline cu zambete,altele care imi lasa un gol in stomac si realizez ca poate regretele sunt abstracte.E adevarat ca niciodata nu am regretat un lucru pe care l-am facut,dar cum ramane cu regretul unui lucru neimplinit? Pentru ca nu obtinem mereu ceea ce ne dorim,sau cand il obtinem e prea tarziu si isi pierde din insemnatate. Nu pot decat sa simt pareri de rau pentru cei care obtin ceea ce isi doresc s-au deja au acel lucru si nu simt satisfactie,pentru cei care se simt vinovati si au constiinta incarcata atunci cand fac anumite lucruri.Sunt norocoasa in privinta asta, am mostenit norocul de a ma bucura de bune si de rele,desi in masuri diferite,n-am lasat ocaziile sa treaca pe langa mine si nu am regretat niciodata,indiferent de etichetele pe care le-am primit pe parcurs de la persoane insignifiante care nu au facut decat sa interpreteze in cel mai rau si poate fals mod posibil,dintr-o nevoie de a se simti superiori. Asa ca privesc cu un oarecare optimism la noul an care bate la usa,ma las purtata de val si incerc sa gasesc ambitia de a face ceea ce trebuie. Respir adanc si privesc pe geam la agitatia dupa strazile capitalei,viteza timpului creste,si trebuie sa stapanim cu forta volanul masini vietii noastre,pentru ca nu se stie niciodata cand vom pierde controlul si ne vom face praf intr-un stalp sau ne vom da peste cap in viata...
vineri, 12 noiembrie 2010
cu totii inselam?
Poate ca suntem prea tineri ca sa abordam un subiect atat de complicat,dar la urma urmei nu conteaza varsta,cu totii inselam,desi conceptul este definit de fiecare in parte in functie de propriile actiuni.Si e destul de ipocrit dar realitatea e ca invatam sa inselam de mici copii,la un mod abstract,ca atunci cand un prieten de joaca ne enerveaza si il abandonam in favoarea altuia.
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,intr-un mod direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand" sau o "amanta" stabila...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
La urma urmei,atunci cand inseli totul este influentat de posibiliatea de a fii prins,intr-un mod direct proportional.Parerea personala asupra subiectului devine misogina la un anumit punct,nu consider ca exista egalitate intre un barbat si o femeie cand vine vorba de inselat.Si o spun din experienta proprie,desi nu stiu cat de mult pot afirma asta,o femeie atunci cand inseala pune suflet,se lasa condusa de emotii,pe cand un barbat poate sa faca acest lucru cu sange rece.Si e destul de logic,noi,"sexul slab", ne lasam conduse de sentimente cam in tot ceea ce facem,nu putem pastra obiectivism,pe cand un barbat se lasa condus de testosteron. Cu toate ca am auzit pareri diferite din partea sexului opus,cum ca si noi putem avea sange rece,si ca de multe ori noi suntem mai rele decat ei,imi vine destul de greu a crede. Cu ce pot fi total de acord e ca gravitatea inselatului atarna mai mult in balanta cand vine din partea unei femei.
Am retinut totusi un citat,desi nu mai tin minte unde l-am auzit, dar suna cam asa "Barbatii nu sunt toti la fel...Toti inseala,dar fiecare are motivele lui"...
Nu incerc sa generalizez,dar iau in considerare ceea ce am "vazut cu ochii mei",pentru ca s-a creat un esantion,daca pana si model meu in viata,teoretic vorbind,tatal meu "a umblat" destul de mult la viata lui,ce pretentii as putea sa am eu din partea unui posibil iubit?...Da,sunt de acord cu inselatul din partea unui barbat,a devenit ceva natural...Dar tot acest inselat se ataseaza unei masuratori a gravitatii pe o scara,sa zicem de la 1 la 10...care e diferita pentru fiecare dintre noi,am intalnit persoane exagerate pentru care inselai si cu gandul,dar asta e deja penibil. Mai aproape de realitate poate fi iesitul in oras cu altcineva,sau un simplu sarut,pana la un "one night stand" sau o "amanta" stabila...
Pentru mine,inselatul e doar atunci cand tipul are o alta relatie in paralel cu mine,restul,de la un amarat de sarut la o aventura de o noapte,sunt chestii insignifiante si peste care trec usor cu vederea,pentru ca in principiu eu sunt cea mai importanta,pe langa asta,tot ceea ce am enumerat mai sus e lipsit de orice atasament emotional...
luni, 25 octombrie 2010
Toate trec...
...si toate sunt uitate....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Astept....
Nu-mi place sa astept,pentru nimeni si pentru nimic...dar inimii nu-i poti da ordine.Asa ca te astept cum n-am mai asteptat pe nimeni.Te-astept pe tine si stiu ca nu vei veni.Astept un zambet de la tine,si o privire plina de subinteles.Si astept totul de la tine,un gand,atentie,si o speranta la mai mult.Astept sa ma trezesc din vis,in zorii diminetii,sa deschid ochii greu,sa ma intorc si sa fii langa mine.Nu te-am cunoscut,nu atat de mult cat mi-as fii dorit,doar ca am simtit ca puteai fii special...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)