Asteptarile noastre obisnuinte sau inedite pot lua sfarsit fara sa ne dam seama.Uneori suntem mult mai puternici decat realizam sau decat vrem sa stim,sau suntem mai slabi decat am vrea.De cate ori nu luam ceva sau pe cineva ca fiind un "bun sigur"?Ne incredem prea mult in anumite chestii si ajungem sa nu mai vedem in fata ochilor,pana cand dam cu nasul intr-un perete.
Recunosc ca si eu credeam la un moment dat ca sunt blocata pe vecie in asteptarea ta,si uite ca m-am inselat.Am reusit de ceva vreme sa fac imposibilul,sa trec peste acea perioada roz din viata mea.Nu am regrete,a fost frumos,nu vreau sa uit,dar nu mai vreau o continuare.Stii...esti acea amintire frumoasa pe care nu vreau sa o stric.E mai bine asa...
Totusi imi pare rau,nu pentru mine,sunt fericita sa realizez ca sunt suficient de puternica pentru asta.Imi pare rau pentru tine...putin cam tarziu,te-ai trezit dupa ce soarele a rasarit,si-a parcurs deja drumul de-a lungul cerului si a ajuns la apus.Soarele?...cred ca soarele sunt eu.Acum e prea tarziu.Am depasit situatia,te-am depasit si nu imi pare rau.Ai fost o frunza si ai zburat de mult in vant...
Nu cred ca mai are rost sa mai spun nimic...Ma bucur ca tu nu ai simtit nimic pentru mine,cel putin asa suntem amandoi ok.Pentru ca nu sunt jucaria nimanui...N-a fost sa fie pentru ca asa e muuuult mai bine.Nu mai avem nimic de impartit,n-ai vrut sa ma vezi cand a fost important pentru mine,n-ai stiut sa ma ajuti cand am avut nevoie de tine.Si acum ironia sortii nu?As vrea sa consideri ca nu mai exist,nu mai esti special,deja a expirat definitia.Considera ca nu stii ca exist,si voi avea eu grija sa simti ca am murit...SFARSIT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu