Sunt cuvinte ce nu pot fi spuse sau scrise,asa cum exista vise care se pierd dar nu se uita niciodata,nu raman vise,desi nu se implinesc,ajung cosmare datorita durerii produse.In visele amare cu trecerea timpului regasim toate remuscarile si regretele noastre si,cel mai adesea persoane sau persoana care ne-a bantuit acele vise,si gandurile,si sufletul.Nu putem uita,povara devine mai usoara cu trecerea timpului,sau poate creste pt a atinge un punct culminant cand reusim sa depasim momentul sau ne afundam de tot in lacrimi.
Traim pentru fericire si iubire,dar stim cu totii gustul suferintei,si cum sa ajungem pe drumul ei in cautarea perfectiunii,si nu incetam niciodata sa ne asumam riscurile.Iubirea si fericirea...concepte abstracte din toate punctele de vedere,imperfecte si amagitoare.Oricat de mult am vrea nu reusim niciodata sa constientizam cu adevarat ironia sortii...intr-o lume imperfecta,cu aspecte pozitive imperfecte,suferinta este absolut perfecta.Dar pentru ce sa traim daca nu imbratisam compromisul?Primim plini de curaj suferinta in schimbul unui strop de implinire,de orice fel,fiecare cu fericirea proprie,fie ea materiala sau spirituala,in funtie de culoarea sufletului fiecaruia...
Iubirea-cautarea perfectiunii in persoane imperfecte...
Fericirea-implinirea imperfecta a visului perfect...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu