tu mas que nadie...

De fiecare data ma gandesc inainte de toate la cei din jurul meu.Daca ei sunt multumiti atunci eu ma complac,si ma simt bine asa,am forta necesara sa suport si bune si rele.Si tu nu esti o exceptie...Cel mai probabil nu o sa citesti niciodata aceste randuri,dar nu conteaza prea mult.Poate ca totusi e bine ca nu le vei citi.Am ascultat o melodie acum putin timp si m-am gandit instantaneu la tine...SPECIAL...asta a fost dorinta ta.Nu ai idee de ce esti in stare cu adevarat.Nu ai nici cea mai vaga idee ce ai putea sa insemni pentru mine,poate banuiesti,dar nu ai date singure.As putea sa respir numai pentru tine,simpla ta prezenta imi modeleaza caracterul si sufletul,astfel incat sa iti fac toate voile,as putea sa fiu sclava ta,as putea sa fiu tot ce vrei tu sa fiu.As fii sprijinul tau,te-as sustine in fiecare clipa,as putea sa inteleg absolut orice fara sa pot sa te critic,as putea sa-ti clarific lucrurile cand esti confuz si sa te ajut sa treci peste toate.
Dar nici nu cred ca vrei acest lucru..Nu ai nevoie de asa ceva.Tot ce as putea sa simt e si pentru mine un semn de intrebare,dar stiu ca in momentul de fata tot ce vreau e prezenta ta in viata mea,indiferent cum.Pot sa fiu tot ceea ce iti doresti sa fiu...amica, amanta, confidenta, iubita. Nu conteaza atata timp cat e ceea ce vrei tu.
Special?Esti...fara nici cea mai mica indoiala.Tot timpul petrecut cu tine e special...as putea sa stau sa te privesc ore intregi.Esti atat de fascinant pentru mine...there's nothing like your smile made of sun...
Toti avem defecte si totusi eu incerc sa ti le gasesc pe ale tale.In ochii mei esti perfect...
Un drog?...imi aduc aminte de stand-up-ul lui teo in club A...m-as muta cu dealerul in casa...
Esti un drog.Dar fara consecinte nefaste...un drog pe care l-ai folosi non-stop,dar fara de care ai putea sa traiesti.Pentru ca nu pot sa fiu atat de radicala incat sa zic ca nu pot sa traiesc fara tine,ar fii penibil.Normal ca pot,si chiar cu usurinta...dar NU as vrea.Si daca tu esti persoana care cred ca esti,nu va fii nevoie.Nu am decat o singura pretentie de la tine...prietenia ta...mai mult decat suficient...in schimb iti dau tot ce sunt,cu bune si rele,mereu la dispozitia ta...
Stii...cred ca tu mai mult ca oricine meriti sa fii fericit!

Din nou...ciudat...

Cred ca toti am suferit la un moment dat...unii mai putin...altii mai mult.Dar pentru fiecare propria suferinta e mai grea si mai apasatoare,ne face sa ne simtim mizerabil...propria suferinta e mai amara decat toate suferintele din lume.Oare de ce?
Am trecut si eu prin destul de multe,am inghitit si m-am lasat calcata in picioare.Nu dau vina pe viata...singura vinovata sunt eu si propria mea slabiciune.Am fost mereu pesimista,cum sa ma mai gandesc la fericire? E ceva subiectiv.Nu e una din dorintele mele arzatoare,daca ma simt impacata Si uite ca totusi de mai bine de o saptamana am zambetul pe buze,un zambet pentru care ma priveste lumea ciudat pe strada.
Putem sa depasim orice...cred.Raman amintirile dar cu timpul isi pierd din greutatea cu care ne apasa.
Incerc sa zambesc,azi mi-e usor,sunt iar persoana care am fost,mereu o ranjita,mereu binedispusa.Asa cum ma vedeau toti,era imaginea mea,mereu vesela si binevoitoare.Pierdusem acel sentiment de pace,pierdusem puterea de a vedea roz viata.
Nu stiu daca sunt fericita...nu cred ca fericirea e de vina...Nici acum,chiar daca zambesc nu am pretentia de a gasii fericire.Dar tot ce am e suficient,cativa prieteni,care pot fii numarati pe degete,o persoana draga mie care mi-a fost mereu alaturi,my bbf,best best friend,cea mai tare,si pe care regret doar ca nu are o prezenta mai mare in viata mea!Am facultatea care ma tine destul de ocupata.Nu ma gandesc la ce va sa fie,nu am nevoie de certitudini.Imi e mai mult decat suficient adevarul prezentului.Numai D-zeu stie ce-mi rezerva viitorul...bine poate ca nu stie decat D-zeu...:))
Nu sunt inchisa la posibilitati,desi nu cred in iubire,nu apartine realitatii.Nu mai vreau o minciuna in viata mea.Nu am iubit si nu cred ca pot,si e ok.
Invat sa apreciez ce e real in viata mea si sa visez cu ochii deschisi.Nu mai incerc sa schimb ceva,sunt o aiurita.Cea mai zapacita persoana din lume!
Si iar postez tampenii...

Tú más que nadie mereces ser feliz

Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar

Y aunque hayas sido un extranjero
hasta en tu propio país
Si yo te digo ¿Como dices tu?
Tu aún dices ¿Que decis?
Y lloras de emoción oyendo un bandoneón

Y aunque parezcas despistado con ese caminar pausado
Conozco la razón que hace doler tu corazón
Por eso quise hacerte esta canción

Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar

Am sa vin intr-o seara cu zapada curata
Sa-ti astern la fereastra broderie de alb,
Prin perdelele grele am sa-ti fac strecurata,
O soapta dulce pe o creanga de brad.

Am sa-ti cern peste ochi floare alba de luna
Ca sa-ti apere gandul si parerea de rau,
Ai s-auzi prin zapezi clopoteii cum suna
Si cum cade lumina peste sufletul tau.

Voi ramane in preajma sa-ti ascult rasuflarea,
Si la miez de noapte am sa-ti depan povesti,
Ochilor care dorm sa le mangai culoarea,
Si sa plang fericita ca mai sunt ca mai esti.

Dar de n-ai sa ma vezi niciodata prin preajma
Sa-ntelegi ca zapada nu-i destul de curata,
Si s-astepti ochii mei peste tine sa astearna
O zapada de lacrimi cum n-a nins niciodata!

Increderea ar trebui oferita celor care merita,si mult prea putini sunt aceia.Oferim cea mai mare incredere iubitului sau iubite,dupa care urmeaza increderea oferita prietenilor.Si in ciuda acestui fapt,atunci cand un prieten iti inseala increderea te simti mult mai tradat decat in cazul in care te inseala partenerul.In acest al doilea caz,cand tradatorul este iubitul/iubita fiecare se consoleaza cu ajutorul prietenilor. Sa te simti tradat e un sentiment amar,pentru ca iti ataca orgoliu,te face sa te simti folosit si capacitatea de a avea incredere in cei din jur scade.Ce-ar fii sa combinam cele 2 situatii? Ce mai ramane din increderea de care suntem capabili cand iubitul sau iubita te inseala cu un bun/buna prieten/prietena? Frumoasa situatie...
Cel mai rau e atunci cand suntem mintiti,mai rau e cand noi suntem ultimele persoane care afla.Si totusi fara sa mintim nu am putea trai,minciuna e la fel de necesara ca si adevarul in unele cazuri(doar parintii nu trebuie sa stie tot ce facem,nu?)...
Uneori alegem sa fim sinceri,sau poate ca suntem sinceri cu anumite persoane si ne trezim acuzati ca am fost falsi.Si asta din partea unor persoane in care avem incredere.Si in acest caz ne simtim tradati,pentru ca e o lovitura la care nu ne asteptam...
Daca vrem si consideram ca anumite persoane ne sunt prieteni,trebuie sa oferim incredere si sa primim incredere.In momentul in care iti acuzi un prieten de minciuna si de falsitate,doar din paranoia si fara fapte exacte,sau doar din interpretarea unor fapte dupa cum ne pik pe moment,si nu ii oferi incredere,mai ai dreptul de a spune ca ai vrut sa fii prieten cu persoana respectiva?E aberant si foarte ipocrit!

Sunt o persoana egoista...cu toti suntem.Numai ca eu nu sunt suficient de egoista se pare.Sau poate ca sunt totusi ipocrita,deoarece parerea celorlalti despre propria-mi pesoana conteaza mult prea mult pentru mine,si poate ca de aceea nu pot spune nu.Nu pot refuza o rugaminte din partea cuiva,la general vorbind,acest lucru nu se aplica doar prietenilor mei.Chiar daca un raspuns afirmativ imi creeaza anumite dificultati sau discomfort,daca cineva imi cere ceva si imi cere rugandu-ma,sau daca insista putin mi-e greu sa refuz,mi-e aproape imposibil.Poate ca sunt mult prea maleabila.Sunt usor de manipulat,asta imi este foarte clar,nu e nevoie de prea mult efort ca sa imi provoci putina mila ergo- sa obtii tot ce vrei de la mine.Cati dintre voi pot spune acelasi lucru?Nu multi.Propriul confort e mult mai important pentru o persoana decat orice altceva.De multe ori nici pt a-ti ajuta un prieten nu esti dispus la nici un fel de sacrificiu.Ba mai mult,nici daca ajutorul pe care il acorzi nu te costa nimic,egoismul nu iti da frau liber.Am experimentat acest lucru pe propria piele,cand m-am lovit de refuzuri categorice din partea persoanelor apropriate.Cu toate ca acest lucru nu mi-a picat tocmai bine,recunosc ca ii invidiez,mi-as dori sa fiu la fel.Desi pare ca e un lucru usor realizabil,caracteristicile si caracterele negative sunt usor de invatat,pur si simplu nu sunt pentru mine.Nu as putea sa refuz pe cineva,cand stiu cu exactitate felul in care m-as simti daca lucrurile ar sta invers.Chiar daca u nu mi-ai intoarce favorul,eu nu o sa ti-l refuz.Insa impresia ta despre mine nu se poate compara cu ce cred eu despre tine,chiar daca te-am ajutat si nu te-am refuzat!

Parerea mea proprie si personala(in acelasi timp total eronata),era ca orice persoana care vrea cu adevarat sa se schimbe poate sa reuseasca,mai ales de dragul unei persoane pe care se presupune ca o iubeste.Nimic mai fals decat asta.In primul rand,pentru ca nu ar trebui sa fie nevoie de o astfel de schimbare,desi unele cazuri o cer iremediabil.In al doilea rand,schimbarea din iubire nu era reala,desi,ca si iubirea,asa pare.Poate sa fie o schimbare temporara,ce-i drept,dar la un moment dat personalitatea noastra de baza va iesi la suprafata si vom constata ca totul va exploda in doza concentrata.Prin asta ma refer la partea noastra intunecata,pentru ca asta e partea pe care incercam sa o schimbam.Poate totusi ma insel,dar pana cand nu o sa cunosc o persoana care sa se fii schimbat radical nu o sa cred,desi probabil nici daca as cunoaste nu as crede,aici ar interveni schimbarea temporara.Nu as avea nici o garantie asupra faptului ca schimbarea e permanenta.In al treilea rand schimbarea aceasta care e ceruta sau nevoita de dragul altcuiva nu are cum sa survina dintr-un motiv logic.Pentru a reusi o astfel de schimbare trebuie sa isi doreasca persoana in cauza sa se schimbe de dragul propriu,pentru ca a realizat ca ar fii mai fericit altfel si nu pentru a face fericit pe cineva.Si cum fiecare dintre noi e fericit cu partile noastre rele,care nu ne ranesc pe noi insine,aceste schimbari raman cu totul si cu totul ipotetice,vise aproape nerealizabile...