again...

nu vreau sa simt ca imi irosesc viata si nu vreau sa continui sa respir doar in speranta ca poate totul va fii vreodata la fel.as vrea sa inteleg ce s-a intamplat,credeam ca am inteles.cu toate ca nu te-am iubit(sau oare doar traiesc cu impresia asta???) ceea ce e dur e faptul ca de multe ori mi se taie la propriu respiratia si mi-e atat de dor de tine incat as vrea sa tip,tare,cu toata forta astfel incat tu sa ma poti auzi de oriunde ai fii...si chiar daca tu nu stii nimic si chiar daca as vrea sa pot sa iti spun tot ce simt si totusi nu fac nimic in privinta asta.si asta pt ca nu vreau sa ma simt ca o povara,nu-mi place sa deranjez pe nimeni cu frustrarile mele,cu atat mai putin pe tine.bine,stiu ca tot ce scriu acum pare destul de disperat,dar asta nu inseamna ca stau si plang dupa tine(la figurat vorbind),nu fac asta pt ca mi-am cam schimbat stilul de viata,sunt ok in procent destul de mare,m simt destul de bine cu ceea ce am,dar tot nu pot sa scap de sentimentul ca tu imi lipsesti,nu ca imi lipseste ceva,ca imi lipsesti TU!!! nu pot sa fac nimic in privinta asta,de fapt nu vreau sa fac nimic pentru ca asa consider ca e mult mai bine.toate sunt spre mai bine si fara sa intervenim noi.existe ceva acolo sus care are grija de noi...sper sa aiba mai multa grija de tine decat de oricine altcineva...si cu tot ce am spus mai sus...stii...intr-un final mai scurt asa si destul de incarcat...Te iubesc!