Viata ne loveste mereu,pe unii mai des,pe altii mai rar,dar pe nimeni deloc.Oricum aceste palme spirituale sau virtuale nu le da viata in sine,conceptul de viata,ci persoanele din jurul nostru,mai ciudat e ca o palma nu vine niciodata singura si unele sunt atat de dureroase incat te trantesc la pamant.Iar cei care le aplica o fac cu sau fara constiinta.
Cel mai rau imi pare ca sunt genul de persoana care se ataseaza rapid desi nu arat chestia asta.Daca depun atata incredere in oamenii din jurul meu e normal sa fie asa.Deci am in permanenta "fatza" rosie.Recunosc ca unele lovituri sunt chiar mai mult decat necesare,si prin necesitate lor contactul devine suportabil si ne impacam cu ideea lui,iar mai tarziu putem chiar sa devenim recunoscatori.Si asta pentru ca noi suntem subiectivi privind propria noastra viata,iar cei din jur pot fii intr-o anumita masura obiectivi,oricum mult mai obiectivi decat am putea fii noi.Prin asta fac aluzie la o anumita retragere a unei anumite persoane din viata mea,subtil si fara zgomot.Cu toate ca pare ca nu am depasit momentul, nu e cazul...doar ca am un sentiment profund de recunostiinta fara de el...Nu ma gandesc numai la el,nu sunt toata numai EL...EL e doar o persoana care va ramane speciala si pe care nu vreau s o uit pentru ca m-a ajutat din punct de vedere mental...M-a durut sa aud motivul asta,care a sunat mai mult ca o scuza folosita decat un motiv real.Erai ceva linistitor si sincer,la fel de usor ai intrat si tu in viata mea,la fel nici tu nu vei fi uitat desi timpul a fost atat de scurt,totul a fost destul de special,si sincer duceam dorul fluturasilor pe care ii simteam la sarutul tau.Vezi tu,genul asta de fluturasi nu i-am simtit cu EL.Stiu ca tu consideri ne-insistenta mea ca pe ceva conformist..."ai mai auzit motive de genul!"...tu stii mai bine ce si cum,nu mai am forta necesara ca sa imi iau singura avantul("spre tine")...sunt destul de inerta,dar daca ai face tu acest lucru ar fii mai mult decat binevenit...mai mult decat atat.Desi poate ca e prea tarziu acum...
Si uite ca asa ti-ai facut si tu intrarea in blogul meu...poate prea tarziu,poate ca am intarziat prea mult...a devenit deja obisnuita...mereu sa pierd ceva ce nu am avut de la bun inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu