FAKE!

Privesc in jurul meu,in fiecare zi,analizand situatiile si nu pot sa nu fiu profund dezamagita de ceea ce descopar in acele momente de revelatie adanca,atunci cand poate "imi pica fisa",sau imi da cineva de langa mine alarma de trezire. Niciodata nu am reusit sa inteleg cum reusesc unii sa joace 2 carti diferite,total diferite,de personalitati. Si cel mai rau,asa cum a spus o prietena,e sa te arzi atunci cand te astepti cel mai putin,sau nu te astepti deloc. Te surprinde intr-un mod atat de neasteptat incat nu mai reusesti sa reactionezi,ramanand blocat in prezent.Mintea ta suceste si invarteste faptele pentru a afla un motiv,pentru a da de radacinile adevarului.Complicam situatii care,in fond si la urma urmei,sunt foarte simple,dar necunoscutele sunt prea multe pentru noi si ecuatia momentului nu se poate rezolva printr-o formula simpla. Poate ca suntem prea dezorientati si pierdem cu vederea unele date simple,sau nu le pierdem,pur si simplu mintea noastra a refuzat sa le observe de la bun inceput.
Exista expresia "Dragostea e oarba!",si e adevarat,la figurat vorbind,nu dragostea e oarba,ci noi suntem datorita entuziasmului si euforiei,iar acest lucru se aplica chiar si in starea initiala de "indragosteala" dar si in alte situatii.Aceste emotii resimtite ne orbesc in asa masura incat alegem din intregul realitatii doar faptele si detaliile care ne convin,restul se pierde.
Lasand la o parte generalizarea,situatia mea propriu-zisa,si cea care a influentat acest post, a deviat din prostie,naivitate si poate ghinion.Asa cum fac de fiecare data,am ajuns sa privesc cu drag o persoana care m-a ajutat atunci cand am avut cea mai mare nevoie,si de la care nu ma asteptam la ajutor.Increderea pe care am inceput sa o am in respectiva persoana era destul de oarba cat sa nu mai tin seama de ceea ce stiam in trecut,totul a fost sters cu buretele pentru a-i construi o noua imagine perfecta sub privirea mea.
Urmarile initiale au fost cat se poate de roz,eram total hipnotizata si,dupa mult timp,linistita,totul mergea intr-un ritm lent si aparent sigur.A urmat o schimbare de decor,si brusc,lucrurile au luat o intorsatura cat se poate de nasoala.Senzatia "mi-a picat cerul in cap" cred ca ar descrie cel mai bine acel fapt.
E foarte dezamagitor sa descoperi ca persoana pe care credeai ca o cunosti nu e deloc ceea ce pare,o persoana care sustine sus si tare ca nu suporta sa fie mintita,da dovada de o falsitate iesita din comun,o ipocrizie strigatoare la cer.Poate a fost o schimbare la mijloc,pornita dintr-un orgoliu asa-zis ranit,din impresie,pentru ca sa joci teatru initial si sa postezi intr-o persoana timida,si oarecum dulce,e destul de greu,si necesita prea mult sange rece.
Nu pot sa nu simt pareri de rau,cu toate ca ar trebui sa fiu indignata si sa-mi doresc explicatii,dar situatia a fost in definitiv trista,s-a pierdut in primul rand o prietenie care din partea mea era una foarte sincera. Acum emotiile pricincipale pe care le simt sunt de mila...


PS: Mi-e mila de tine,mai ales pentru ca nu distingi o realitate cruda! Ramai acolo unde esti,inconjurat de prieteni falsi care nu fac decat sa isi bata joc si sa profite cat pot de mult. Cu tot ce mi-ai facut,descopar ca poate esti mai naiv ca mine. Devii,incet si sigur,la fel de fals ca cei pe care-i critici,dintr-o dorinta stupida de afirmare si atentie.Orgoliul tau mult prea mare e doar prostie si imaturiate,nimic mai mult...si tipic masculin!
Eu pot spune ca iert tot ce s-a intamplat,desi am foat dezgustata si chiar m-a durut,pentru ca nu ma asteptam,dar acum chiar nu mai conteaza! Si daca te-ai distrat si zic,ai ras pe contul meu,ma bucur pentru tine! Dar si mai mult ma bucur pentru mine,eu una,n-am regrete...TU?!?