i could really use a wish right now...

A venit toamna...deprimant...se presupune ca e un inceput nou,odata cu primele zile de scoala,un revelion metaforic,incarcat cu amintirile verii,fierbinti si luminate de razele soarelui si atat de melancolic cu pomii dezbracati si culorile reci apasatoare.Si e atat de greu de suportat cand ai sufletul apasat de dorinte neimplinite,mai pierzi o noapte,doua,trei,cu lacrimile pe obraz,curgand in ritmul ploii care bate-n geam.Respiri adanc si inca mai visezi unele vise ale verii,acele vise care au ramas vise si atat.Nu vrei sa mai devina realitate,nu vrei dorinte implinite,din lipsa de regrete,ajungi sa ai mintea fixata doar pe cel din varful lor.Ai vrea sa il rostesti cu voce tare,si sa se implineasca,dar tot in vise,si inca mai visezi,in somnul tarziu din zorii zilei,care soseste si mai greu cu fiecare zi ce trece.Esti constient ca daca se-mplineste nu-i de bine,si poate ti-ar da viata peste cap.Mai bine ca vis dulce cu regrete ipotetice, stii si tu ca nu mai trebuie sa te legi la cap cand nu te doare.Atunci cand totul din jur e impotriva,cand stii ca ce-i mai bine este deja,prezentul e perfect exact asa cum e,mai bine sa ramai cu visul...Visul trait in permanenta,acela ce te face aiurit si zapacit,traind rupt de realitate...