Uneori nu putem uita. Oricat de greu a fost,oricat de mult am suferit,fie o clipa,o ora,zile,saptamani...oricat de mult ne-am dori. Nu putem uita sperantele sadite in zambete si dor de el sau ea. Nu putem uita visele inimii,vise atat de dulci si care ne-au ars sufletul pana cand totul a ramas cenusa. Incerc sa privesc inainte, departe de trecutul apropiat, repet ca timpul vindeca si stiu ca doar ma mint. Nici eu nu stiu ce simt,sau ce am simtit si atunci,nu am apucat nici eu sa deapan sentimentele si sa le aflu rostul si folosul,si m-am hranit cu vise. Visam la tine,si poate inca mai visez amar si in suspine.N-a fost sa fie? A fost asa cum e mai bine,nimic in realitate si vise arse scrum. Ce am vrut eu nu ai sa stii,nici eu nu stiu ce n-ai vrut tu,dar dorul nu ma lasa,te-ai rupt de mine,tu din realitate atat de diferit de cel caruia ii duc eu dorul.Un alter-ego ce poarta chipul tau,sufletul meu iti adaposteste un frate geaman imaginar.Nu te cunosc...si poate inca as mai vrea,dar ma abtin...Dispari naluca!Chiar si de nu te las sa mori,ai mila si lasa-ma sa traiesc!