Poate vei auzi candva soaptele mele,gandurile mele,poate-mi vei intelege visele...Nimic nu-mi pare imposibil...Chiar si pe marginea unei prapastii,as privi in gol si m-as arunca fara nici o retinere,fara nici un strop de frica...pentru ca u imi dai forta sa zbor,si stiu ca oricum,daca nu reusesc u vei fii mereu acolo sa ma prinzi.Pentru ca tu esti capatul,tu esti sfarsitul a tot ce ma inconjoara si inceputul fericirii....Poate ca intr-o zi vei vedea in sufletul meu,si iti vei citi numele ars in inima mea...Am sa astept,orice ar fii,chiar si sa stiu ca acest lucru nu se va intampla niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu