Sunt o persoana egoista...cu toti suntem.Numai ca eu nu sunt suficient de egoista se pare.Sau poate ca sunt totusi ipocrita,deoarece parerea celorlalti despre propria-mi pesoana conteaza mult prea mult pentru mine,si poate ca de aceea nu pot spune nu.Nu pot refuza o rugaminte din partea cuiva,la general vorbind,acest lucru nu se aplica doar prietenilor mei.Chiar daca un raspuns afirmativ imi creeaza anumite dificultati sau discomfort,daca cineva imi cere ceva si imi cere rugandu-ma,sau daca insista putin mi-e greu sa refuz,mi-e aproape imposibil.Poate ca sunt mult prea maleabila.Sunt usor de manipulat,asta imi este foarte clar,nu e nevoie de prea mult efort ca sa imi provoci putina mila ergo- sa obtii tot ce vrei de la mine.Cati dintre voi pot spune acelasi lucru?Nu multi.Propriul confort e mult mai important pentru o persoana decat orice altceva.De multe ori nici pt a-ti ajuta un prieten nu esti dispus la nici un fel de sacrificiu.Ba mai mult,nici daca ajutorul pe care il acorzi nu te costa nimic,egoismul nu iti da frau liber.Am experimentat acest lucru pe propria piele,cand m-am lovit de refuzuri categorice din partea persoanelor apropriate.Cu toate ca acest lucru nu mi-a picat tocmai bine,recunosc ca ii invidiez,mi-as dori sa fiu la fel.Desi pare ca e un lucru usor realizabil,caracteristicile si caracterele negative sunt usor de invatat,pur si simplu nu sunt pentru mine.Nu as putea sa refuz pe cineva,cand stiu cu exactitate felul in care m-as simti daca lucrurile ar sta invers.Chiar daca u nu mi-ai intoarce favorul,eu nu o sa ti-l refuz.Insa impresia ta despre mine nu se poate compara cu ce cred eu despre tine,chiar daca te-am ajutat si nu te-am refuzat!

Parerea mea proprie si personala(in acelasi timp total eronata),era ca orice persoana care vrea cu adevarat sa se schimbe poate sa reuseasca,mai ales de dragul unei persoane pe care se presupune ca o iubeste.Nimic mai fals decat asta.In primul rand,pentru ca nu ar trebui sa fie nevoie de o astfel de schimbare,desi unele cazuri o cer iremediabil.In al doilea rand,schimbarea din iubire nu era reala,desi,ca si iubirea,asa pare.Poate sa fie o schimbare temporara,ce-i drept,dar la un moment dat personalitatea noastra de baza va iesi la suprafata si vom constata ca totul va exploda in doza concentrata.Prin asta ma refer la partea noastra intunecata,pentru ca asta e partea pe care incercam sa o schimbam.Poate totusi ma insel,dar pana cand nu o sa cunosc o persoana care sa se fii schimbat radical nu o sa cred,desi probabil nici daca as cunoaste nu as crede,aici ar interveni schimbarea temporara.Nu as avea nici o garantie asupra faptului ca schimbarea e permanenta.In al treilea rand schimbarea aceasta care e ceruta sau nevoita de dragul altcuiva nu are cum sa survina dintr-un motiv logic.Pentru a reusi o astfel de schimbare trebuie sa isi doreasca persoana in cauza sa se schimbe de dragul propriu,pentru ca a realizat ca ar fii mai fericit altfel si nu pentru a face fericit pe cineva.Si cum fiecare dintre noi e fericit cu partile noastre rele,care nu ne ranesc pe noi insine,aceste schimbari raman cu totul si cu totul ipotetice,vise aproape nerealizabile...