by Carl Sandburg
Maybe he believes me, maybe not.
Maybe I can marry him, maybe not.
Maybe the wind on the prairie,
The wind on the sea, maybe,
Somebody, somewhere, maybe can tell.
I will lay my head on his shoulder
And when he asks me I will say yes,
Maybe.
marți, 31 martie 2009
Old!
Ating cerul dar aripile mele
Se pierd in neuitare si eu ma prabusesc...
Mai vreau doar sa mor si-mi amintesc iubire,
Si fum si scrum si vis.
Pleoapele vietii mele se-nchid usor in mine
La malul marii sufletului meu.
Si-atunci cand spuma marii
Va naste o furtuna,
Canta-va o sirena
Voi renaste si eu!!!
Se pierd in neuitare si eu ma prabusesc...
Mai vreau doar sa mor si-mi amintesc iubire,
Si fum si scrum si vis.
Pleoapele vietii mele se-nchid usor in mine
La malul marii sufletului meu.
Si-atunci cand spuma marii
Va naste o furtuna,
Canta-va o sirena
Voi renaste si eu!!!
luni, 30 martie 2009
Bestfriends!
Prietenia e subiectiva in multe feluri,prietenii sinceri sunt foarte greu de gasit,aproape imosibil,pentru ca majoritatea persoanelor din jurul nostru sunt egoiste la extrem si se considera pe ei insisi prioritari.E destul de normal sa fie asa,pentru ca daca altii nu se gandesc la tine,de ce sa nu te gandesti tu.
In ciuda acestui fapt care a devenit o normalitate,se mai gasesc in lume si ciudati care isi ofera prietenia sincera persoanelor din jur,sau anumitor persoane,si uneori,chiar si mai rar,acea prietenie sincera esti impartasita.Si daca ai acest noroc e bine sa il apreciezi.Asta incerc eu sa fac momentan,sa apreciez prieteniile din jurul meu,prietenii pe care stiu ca pot conta,putini cum sunt,dar sunt recunoscatoare pentru ei.
Din acei 3-4-5 prieteni,nu cred ca am mai multi,as putea sa renunt la eiin cazul in care s-ar dovedi falsi,si nu cred ca as suferi extraordinar de mult,se exclude doar o singura pesoana,cea mai importanta,prietena mea cea mai buna,nu cred ca as putea sa ma mai suport pe mine insami daca ar fii sa o pierd.E cea care ma cunoste cel mai bine,uneori am impreia ca ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu,si acest lucru ma apropie si mai mult de ea.E persoana cu care pot sa fiu eu insami in adevaratul sens al cuvantului,fara paravane,fara ocolisuri.Mi-a fost mereu alaturi si nu am cum sa ii multumesc pentru asta,pentru ca de cate ori imi e greu e SINGURA persoana din lume care stie sa ma consoleze si sa ma ajute sa imi revin.Suntem prietene de 6 ani de zile,am avut decat o singura cearta in primul an,eram si noi mici...Tin minte si acum fiecare detaliu,in special impacarea,care a urmat la 10 minute dupa cearta si s-a soldat cu imbratisari si lacrimi,desi cearta in sine nu a fost ceva signifiant.Oricum,de atunci nu ne-am mai certat sau suparat una pe alta...mai bine de 5 ani de zile.Imi pare rau de tot ca la terminarea liceului continuarea studiilor ne-a aruncat in orase diferite,desi vorbim aproape zilnic la telefon,nu e acelasi lucru,si ii simt lipsa.
Ce sa mai spun despre tine iubita? You rock!..Stii deja ca esti cea mai tare si ca te iubesc mult...sar'na si pentru faptul ca si tu ma consideri cea mai buna prietena a ta,asa cum sunt eu de aiurita.Poti oricand sa contezi pe mine,la orice ora din zi si din noapte.Am cea mai mare incredere in tine,mai multa incredere decat am in propria mea persoana,pentru ca meriti acest lucru.Daca ar fii sa indrazneasca cineva sa spuna ceva rau despre tine de fata cu mine cred ca as criza,oricine ar fi acea persoana!
Ce sa mai!..Vad eu cum te conving sa te muti la buc...iti fac rost si de un dealer personal?Ca tot nu a vrut Alex sa-ti faca rost=)))...Nu-mi vine sa cred ce dor imi e de tine!Nici nu constientizam cu totul pana sa scriu aceste randuri...
Te iubesc!>:D<
In ciuda acestui fapt care a devenit o normalitate,se mai gasesc in lume si ciudati care isi ofera prietenia sincera persoanelor din jur,sau anumitor persoane,si uneori,chiar si mai rar,acea prietenie sincera esti impartasita.Si daca ai acest noroc e bine sa il apreciezi.Asta incerc eu sa fac momentan,sa apreciez prieteniile din jurul meu,prietenii pe care stiu ca pot conta,putini cum sunt,dar sunt recunoscatoare pentru ei.
Din acei 3-4-5 prieteni,nu cred ca am mai multi,as putea sa renunt la eiin cazul in care s-ar dovedi falsi,si nu cred ca as suferi extraordinar de mult,se exclude doar o singura pesoana,cea mai importanta,prietena mea cea mai buna,nu cred ca as putea sa ma mai suport pe mine insami daca ar fii sa o pierd.E cea care ma cunoste cel mai bine,uneori am impreia ca ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu,si acest lucru ma apropie si mai mult de ea.E persoana cu care pot sa fiu eu insami in adevaratul sens al cuvantului,fara paravane,fara ocolisuri.Mi-a fost mereu alaturi si nu am cum sa ii multumesc pentru asta,pentru ca de cate ori imi e greu e SINGURA persoana din lume care stie sa ma consoleze si sa ma ajute sa imi revin.Suntem prietene de 6 ani de zile,am avut decat o singura cearta in primul an,eram si noi mici...Tin minte si acum fiecare detaliu,in special impacarea,care a urmat la 10 minute dupa cearta si s-a soldat cu imbratisari si lacrimi,desi cearta in sine nu a fost ceva signifiant.Oricum,de atunci nu ne-am mai certat sau suparat una pe alta...mai bine de 5 ani de zile.Imi pare rau de tot ca la terminarea liceului continuarea studiilor ne-a aruncat in orase diferite,desi vorbim aproape zilnic la telefon,nu e acelasi lucru,si ii simt lipsa.
Ce sa mai spun despre tine iubita? You rock!..Stii deja ca esti cea mai tare si ca te iubesc mult...sar'na si pentru faptul ca si tu ma consideri cea mai buna prietena a ta,asa cum sunt eu de aiurita.Poti oricand sa contezi pe mine,la orice ora din zi si din noapte.Am cea mai mare incredere in tine,mai multa incredere decat am in propria mea persoana,pentru ca meriti acest lucru.Daca ar fii sa indrazneasca cineva sa spuna ceva rau despre tine de fata cu mine cred ca as criza,oricine ar fi acea persoana!
Ce sa mai!..Vad eu cum te conving sa te muti la buc...iti fac rost si de un dealer personal?Ca tot nu a vrut Alex sa-ti faca rost=)))...Nu-mi vine sa cred ce dor imi e de tine!Nici nu constientizam cu totul pana sa scriu aceste randuri...
Te iubesc!>:D<
sâmbătă, 28 martie 2009
Asa incepe...
Inca incerc sa inteleg de ce totul se intampla atat de repede in jurul meu.Sau mai bine zis ceea ce se intampla in interioarul meu,pentru ca totul evolueaza mult prea repede incat ma sperie...intr-un mod placut.As vrea sa pot sa iti spun dar mi-e destul de greu sa vorbesc uneori,iar atunci cand esti langa mine cuvintele par sa fie de prisos,ingheata undeva in mintea mea.Si iar m-am trezit in situatia de acum cateva zile,pentru a 2-a oara am simtit nevoia de a-ti spune aceste 2 cuvinte: "Te iubesc!"...Acum stau si ma intreb daca e adevarat,nu am mai iubit asa ca nu reusesc sa inteleg.E o confuzie ciudata,as vrea sa te pot pastra...Stii...cred ca da...cred ca incep sa te iubesc!
miercuri, 25 martie 2009
Scrisoare catre tine...( II )
Poate ca nu esti perfect asa cum te vad eu,poate ca nu esti perfect deloc dar atunci inseamna ca iti ador defectele.Datorita tie am inceput sa cred ca toata lumea e a mea,iar soarele rasare numai pentru mine.Ai ajuns asa usor in adancul sufletului meu,un loc obscur,intunecat si l-ai luminat cu un zambet.Incerc sa nu ma gandesc la tine si mi-e imposibil,sunt atat de aiurita incat ma simt ca intr-un vis.Un vis permanent in care plutesc,inchid ochii si inca simt fiecare sarut al tau,gustul buzelor tale persista pe buzele tale.Un gust atat de dulce si care nu ma lasa libera,un gust de care am devenit dependenta.Da!Inchid ochii si te vad numai pe tine,iti simt mirosul si fiecare atingere,fiecare imbratisare,iti aud respiratia si vocea care iti ascunde candoarea de copil.As intinde mana sa te ating dar stiu ca daca as indrazni imaginea ta ar disparea ca o fantasma...nu pot sa risc...Esti visul meu etern!...
As vrea sa stii ce e in sufletul meu,as vrea sa-mi poti citi fiecare gand,fiecare dorinta,fiecare frica ce ma cuprinde,si asta pentru ca ma simt de parca ti-as apartine.Nu vreau si nici nu pot sa ma gandesc ce as simti daca ar fii sa dispari din viata mea.As ramane probabil blocata in timp si spatiu,inerta penru o vreme si as trai pentru fiecare zambet pe care mi l-ai daruit in trecut.La un moment dat as incepe sa ma trezesc la realitate si sa pretuiesc putinul timp pe care mi l-ai acordat,si as fii extrem de recunoscatoare pentru el...asa ca momentan mi-as dorii sa inghet prezentul..."Opreste-te clipa,esti minunata!"...cum a spus Goethe.Desi clipa,atunci cand se opreste inceteaza a mai fii minunata,pentru ca a incerca sa eternizezi frumusetea inseamna a o ucide,frumusetea nu e un trup gol,ci unul care se goleste,nu este zgomotul rasului ci buzele care rad...Numai ca eu sunt din ce in ce mai sigura ca o clipa invaluita in prezenta ta nu ar putea sa-si piarda esenta,pentru ca o clipa petrecuta cu tine e deja eternizata in sufletul meu,si nu-si pierde frumusetea,pentru ca arde continuu in focul aprins din tot ceea ce simte inima mea...
As vrea sa stii ce e in sufletul meu,as vrea sa-mi poti citi fiecare gand,fiecare dorinta,fiecare frica ce ma cuprinde,si asta pentru ca ma simt de parca ti-as apartine.Nu vreau si nici nu pot sa ma gandesc ce as simti daca ar fii sa dispari din viata mea.As ramane probabil blocata in timp si spatiu,inerta penru o vreme si as trai pentru fiecare zambet pe care mi l-ai daruit in trecut.La un moment dat as incepe sa ma trezesc la realitate si sa pretuiesc putinul timp pe care mi l-ai acordat,si as fii extrem de recunoscatoare pentru el...asa ca momentan mi-as dorii sa inghet prezentul..."Opreste-te clipa,esti minunata!"...cum a spus Goethe.Desi clipa,atunci cand se opreste inceteaza a mai fii minunata,pentru ca a incerca sa eternizezi frumusetea inseamna a o ucide,frumusetea nu e un trup gol,ci unul care se goleste,nu este zgomotul rasului ci buzele care rad...Numai ca eu sunt din ce in ce mai sigura ca o clipa invaluita in prezenta ta nu ar putea sa-si piarda esenta,pentru ca o clipa petrecuta cu tine e deja eternizata in sufletul meu,si nu-si pierde frumusetea,pentru ca arde continuu in focul aprins din tot ceea ce simte inima mea...
marți, 24 martie 2009
Deja mai mult...
Am atat de multe ganduri incat nu reusesc sa le transpun in aceste pagini...e destul de confuz si in acelasi timp euforic.Sunt indragostita de tine!Si e pentru prima data cand simt ca totul e sincer,ca tot ce simt e numai pentru mine.Nu suna foarte coerent acest lucru...nici eu nu cred ca inteleg prea bine ce spun.Dar e fenomenal tot ceea ce mi se intampla.Ma gandesc atat de des la tine incat nu mai ma gandesc la nimic altceva...ma gandesc numai la tine,esti in tot si in toate.E chiar simplu si normal in ultimele zile.Nu cred ca te iubesc inca,ar fii prea devreme,nu?...Si totusi,azi,te priveam si eram blocata intr-un fel ciudat,cu mintea goala si sufletul plin cu tine,probabil aveam o privire destul de pierduta sau fascinata,nu stiu cum s-a vazut din prisma ta.Cert e ca m-ai intrebat ce am...mi s-a taiat respiratia,am raspuns "nimic",cu toate ca alte cuvinte imi stateau pe limba,si se zbateau sa iasa intr-un mod firesc..."te iubesc"...
luni, 23 martie 2009
Scrisoare catre tine...( I )
As vrea sa fie o ordine in ceea ce notez eu aici,dar nu continui sa scriu decat ceea ce se petrece in sufletul meu zi de zi in ultima vreme,caci viata mea e atat de ciudata si ma cam invarte dupa pofetele ei,si tot ce as vrea in prezent e ca tu sa fii stapan peste ea.
Aceste "randuri" sunt ale mele si numai ale mele,numai pentru mine si sufletul meu,un fel de tezaurizare a tristetilor din trecut si bucuriilor din prezent,de dorinta sau poate de deznadejde,de speranta,refulari si aspiratii...
Sunt randurile mele,da,dar iti sunt adresate in totalitate tie,pentru ca toata persoana mea graviteaza in jurul tau,esti intregul univers si ma simt coplesita de tot ceea ce simt dar si vinovata,e ca si cum o simpla muritoare ar strange tupeul de a visa la un zeu,de a-l privi cu dorinta!
Gandurile iesite de sub pana mea,reprezinta de fapt imbracamintea sufletului meu ingandurat si trist.Trist pentru ca desi tu mi-ai luminat viata,continui sa am anumite temeri si retineri,ca si cum as fii un mic copil care deschide ochii si priveste lumea pentru prima data si e atat de fascinat de lumini si culori si in acelasi timp suspicios in fata necunoscutului.Realizez ca ceea ce mi se intampla nu e rau,dar tot apartine de necunoscut,chiar si faptul ca ma indragostesc de tine,eu,care nu mai credeam ca iubirea e posibila sau ca exista.
As vrea sa spun "ceva",dar gandurile mele s-au cam indepartat de mine,incat trebuie sa le trag inapoi ca pe niste balonase carora,dandu-le sfoara libera,s-au ridicat si s-au topit de tavan...Stii,gandurile nu au nevoie de imagine,ele izvorasc din suflet.Gandurile unei persoane sunt oglinda vie a sufletului acestora.Tot ceea ce se petrece in sinea sa este prezentat nedeghizat,neinversat,nedeformat.In mintea mea esti tu,te vad in tot ceea ce se petrece in jurul meu.Tu esti gandul meu...incepi sa devii sufletul meu...As vrea sa-ti prind si eu sufletul in maini si sa ti-l incalzesc cu dragostea mea...
Aceste "randuri" sunt ale mele si numai ale mele,numai pentru mine si sufletul meu,un fel de tezaurizare a tristetilor din trecut si bucuriilor din prezent,de dorinta sau poate de deznadejde,de speranta,refulari si aspiratii...
Sunt randurile mele,da,dar iti sunt adresate in totalitate tie,pentru ca toata persoana mea graviteaza in jurul tau,esti intregul univers si ma simt coplesita de tot ceea ce simt dar si vinovata,e ca si cum o simpla muritoare ar strange tupeul de a visa la un zeu,de a-l privi cu dorinta!
Gandurile iesite de sub pana mea,reprezinta de fapt imbracamintea sufletului meu ingandurat si trist.Trist pentru ca desi tu mi-ai luminat viata,continui sa am anumite temeri si retineri,ca si cum as fii un mic copil care deschide ochii si priveste lumea pentru prima data si e atat de fascinat de lumini si culori si in acelasi timp suspicios in fata necunoscutului.Realizez ca ceea ce mi se intampla nu e rau,dar tot apartine de necunoscut,chiar si faptul ca ma indragostesc de tine,eu,care nu mai credeam ca iubirea e posibila sau ca exista.
As vrea sa spun "ceva",dar gandurile mele s-au cam indepartat de mine,incat trebuie sa le trag inapoi ca pe niste balonase carora,dandu-le sfoara libera,s-au ridicat si s-au topit de tavan...Stii,gandurile nu au nevoie de imagine,ele izvorasc din suflet.Gandurile unei persoane sunt oglinda vie a sufletului acestora.Tot ceea ce se petrece in sinea sa este prezentat nedeghizat,neinversat,nedeformat.In mintea mea esti tu,te vad in tot ceea ce se petrece in jurul meu.Tu esti gandul meu...incepi sa devii sufletul meu...As vrea sa-ti prind si eu sufletul in maini si sa ti-l incalzesc cu dragostea mea...
Despre vise...
Dimineatza,imediat ce ne trezim,cand avem ink o stare de reverie,ne aducem aminte perfect ce am visat.Totul e ink clar in mintea noastra,intamplarile sunt ink atat de vii inkt avem impresia ca s-au intamplat cu adevarat.Dar ce sunt visele cu adevarat?Premonitii uneori,dorinte ascunse si nerostite,dorinte de care nu suntem constiienti?Sau imaginatia noastra libera care este pusa in miscare de un moment deja petrecut in viata noastra?Visam ultimul lucru care e in mintea noastra atunci cand adormim?...Sau poate tot ce am zis mai sus?Exista vise care ne poarta spre cer,ne fac sa simtit ca nimic nu e imposibil...exista visa care ne fac sa zambim,ne aduc liniste si pace...exista vise care sunt tandre si dulci...simple si complicate...visa care nasc din dorinta,dar care nu se indeplinesc,vise care nasc din temerile noastre si devin cosmaruri...
duminică, 22 martie 2009
Despre cuvinte..
De multe ori spunem cuvinte pe care am vrea sa ni le retragem,dar cuvintele,odata spuse,capata o greutate proprie,prind viata si indepenenta,si oricat am vrea sa ni le retragem nu mai putem,odata desprinse din noi nu mai pot fii controlata,si prind forta,aduc lacrimi,aduc zambete,provoaca ura sau iubire,zdrobesc sperante sau cladesc vise.Si din impulsivitate,sau din multe alte motive,de multe ori nu ne putem controla propriile noastre ganduri care ne parasesc buzele si un intreg "efect fluture" are loc...
vineri, 20 martie 2009
Poate...
Poate vei auzi candva soaptele mele,gandurile mele,poate-mi vei intelege visele...Nimic nu-mi pare imposibil...Chiar si pe marginea unei prapastii,as privi in gol si m-as arunca fara nici o retinere,fara nici un strop de frica...pentru ca u imi dai forta sa zbor,si stiu ca oricum,daca nu reusesc u vei fii mereu acolo sa ma prinzi.Pentru ca tu esti capatul,tu esti sfarsitul a tot ce ma inconjoara si inceputul fericirii....Poate ca intr-o zi vei vedea in sufletul meu,si iti vei citi numele ars in inima mea...Am sa astept,orice ar fii,chiar si sa stiu ca acest lucru nu se va intampla niciodata...
Din vise de iubire...
De multe ori am senzatia ca nimic nu e real...nu intr-un sens rau...ma simt de parca as trai intr-un vis,totul fiind subiectiv...Too good to be true...is it really?
Nu ma plang...nu e rau...nu e rau deloc.As vrea sa fie totul un vis,dar sa nu ma trezesc niciodata.As vrea sa fie totul un vis constient,acel tip de vis in care stii ca visezi si il poti controla,acel tip de vis in care iti poti indeplini dorinte.Si nu am decat o singura dorinta,o dorinta umana si umanizata...dorinta mea e o persoana...o persoana anume.
Surreal!Asa e totul in jurul meu...nu reusesc sa realizez cu totul ceea ce simt,nu reusesc sa pot sa gandesc pe moment,sa analizez.Nu ca as fii fost vreodata o persoana pragmatica,dar oricum am pierdut chiar si ultimul gram din aceasta calitate(sau defect?!?)...
Nu am iubit niciodata...nu cred in iubire,pentru ca imi pare ceva nerealistic,ceva inventat.Sau poate nu am avut ocazia sa iubesc,nu am intalnit pe cine trebuie.Daca nu am iubit nu inseamna ca sunt inerta...am simtit alte tipuri de sentimente,nu dau exemple....
Incep sa imi doresc sa iubesc,sau sa pot iubi.As vrea sa invat,sa simt cum e.Fara happy ever after...fara promisiuni ce nu au garantie,fara asteptari.Sa iubesc si atat...Sa cunosc sentimentul,euforia...As vrea sa te iubesc pe tine,e totusi prima data cand am senzatia ca ar fii cat de cat posibil,prima data in viata mea cand am cunoscut pe cineva care merita sa fie iubit.
Da,as vrea sa te iubesc...dar nu stiu cum...nu am idee.Oare e ceva ce se poate invata?Chiar nu am habar...
Oare pot sa te iubesc?...Am stabilit ca meriti din plin acest lucru..Vreau sa cred ca sunt in stare sa iti pot oferi ceea ce meriti.Dar nu vreau reciprocitate.NU!...Nu vreau sa fiu iubita...sau mai bine zis nu vreau sa ma iubesti tu!Da...nu vreau iubire din partea ta,in primul rand nu as avea nevoie sa imi intorci sentimentele pentru a te iubi si in al doilea rand nu merit iubirea ta,nu cred ca merita cineva iubirea ta!...cu atat mai putin EU!
Nu ma plang...nu e rau...nu e rau deloc.As vrea sa fie totul un vis,dar sa nu ma trezesc niciodata.As vrea sa fie totul un vis constient,acel tip de vis in care stii ca visezi si il poti controla,acel tip de vis in care iti poti indeplini dorinte.Si nu am decat o singura dorinta,o dorinta umana si umanizata...dorinta mea e o persoana...o persoana anume.
Surreal!Asa e totul in jurul meu...nu reusesc sa realizez cu totul ceea ce simt,nu reusesc sa pot sa gandesc pe moment,sa analizez.Nu ca as fii fost vreodata o persoana pragmatica,dar oricum am pierdut chiar si ultimul gram din aceasta calitate(sau defect?!?)...
Nu am iubit niciodata...nu cred in iubire,pentru ca imi pare ceva nerealistic,ceva inventat.Sau poate nu am avut ocazia sa iubesc,nu am intalnit pe cine trebuie.Daca nu am iubit nu inseamna ca sunt inerta...am simtit alte tipuri de sentimente,nu dau exemple....
Incep sa imi doresc sa iubesc,sau sa pot iubi.As vrea sa invat,sa simt cum e.Fara happy ever after...fara promisiuni ce nu au garantie,fara asteptari.Sa iubesc si atat...Sa cunosc sentimentul,euforia...As vrea sa te iubesc pe tine,e totusi prima data cand am senzatia ca ar fii cat de cat posibil,prima data in viata mea cand am cunoscut pe cineva care merita sa fie iubit.
Da,as vrea sa te iubesc...dar nu stiu cum...nu am idee.Oare e ceva ce se poate invata?Chiar nu am habar...
Oare pot sa te iubesc?...Am stabilit ca meriti din plin acest lucru..Vreau sa cred ca sunt in stare sa iti pot oferi ceea ce meriti.Dar nu vreau reciprocitate.NU!...Nu vreau sa fiu iubita...sau mai bine zis nu vreau sa ma iubesti tu!Da...nu vreau iubire din partea ta,in primul rand nu as avea nevoie sa imi intorci sentimentele pentru a te iubi si in al doilea rand nu merit iubirea ta,nu cred ca merita cineva iubirea ta!...cu atat mai putin EU!
joi, 19 martie 2009
Doar in prezent...pentru prezent!
Incerc sa procesez tot ceea ce mi se intampla si nu prea reusesc.Nu am reusit niciodata sa ma gandesc la viitor,prezentul a fost mereu mult prea concentrat pentru a-mi da ragazul de a incerca sa ma pregatesc pentru ceva ce probabil as putea sa ghicesc ca se va intampla.
Dar nu e o problema prea mare,pot sa trec peste consecinte,pot sa mi le asum,atat pe ale mele cat si pe ale celor din jurul meu.Nu am mari pretentii de la viata per total,nu reusesc sa ma supar pe cineva,sau sa tin o suparare mai mult de 1 minut.Nu are nici un rost.
Prezentul face parte din ceea ce vom fii,el ne dicteaza trecutul.Viitorul e indoielnic...nu cred in soarta,asa ca viitorul e subiectiv,viitorul nu are certitudini.
Incerc sa traiesc prezentul,clipa de clipa,moment cu moment.Acum prezentul meu e roz,e linistit,e plin de viata.Mi s-a mai intamplat ca anumite persoane sa imi dicteze starea de spririt,dar nu o singura persoana si nu intr-un mod voit.Nu ca acum.Nu reusesc ink sa procesez cu totul lucrurile din jurul meu.Aerul propriu-zis pare incarcat cu starile mele,cu gandurile mele,care sunt mult prea aglomerate pentru a putea sa stea inchise in mine,asa ca au explodat in jur.Si e bine,e pentru prima oara cand explodez asa dar in sentimente pozitive si nu in sentimente negative.Incep sa realizez ca sunt ca o planeta,in general am nevoie de cel putin un soare in jurul caruia sa gravitez.Nu si acum cand un singur soare imi e suficient...un soare anume,un soare catre care tind,un soare cu care as vrea sa devin un singur corp ceresc,sa ma contopesc cu razele si focul lui,si prin ardere sa ii apartin.
Momentan tu imi dictezi starea de spirit,intr-un mod logic,necesar,inevitabil dar si voit in acelasi timp.Ma simt libera si fara indoieli...din nou...pentru prima data in ultimii 4 ani...pentru prima data de cand l-am cunoscut pe stiu eu cine.Cineva care nici nu merita mentionat,desi nu ii port pica, pentru prima data am reusit sa consider ca nu a trecut prin viata mea,pentru ca asa simt...ca si cum nu am suferit acele schimbari,nu am pierdut capacitatea de a avea incredere.Nu mai am retineri...
Dar nu e o problema prea mare,pot sa trec peste consecinte,pot sa mi le asum,atat pe ale mele cat si pe ale celor din jurul meu.Nu am mari pretentii de la viata per total,nu reusesc sa ma supar pe cineva,sau sa tin o suparare mai mult de 1 minut.Nu are nici un rost.
Prezentul face parte din ceea ce vom fii,el ne dicteaza trecutul.Viitorul e indoielnic...nu cred in soarta,asa ca viitorul e subiectiv,viitorul nu are certitudini.
Incerc sa traiesc prezentul,clipa de clipa,moment cu moment.Acum prezentul meu e roz,e linistit,e plin de viata.Mi s-a mai intamplat ca anumite persoane sa imi dicteze starea de spririt,dar nu o singura persoana si nu intr-un mod voit.Nu ca acum.Nu reusesc ink sa procesez cu totul lucrurile din jurul meu.Aerul propriu-zis pare incarcat cu starile mele,cu gandurile mele,care sunt mult prea aglomerate pentru a putea sa stea inchise in mine,asa ca au explodat in jur.Si e bine,e pentru prima oara cand explodez asa dar in sentimente pozitive si nu in sentimente negative.Incep sa realizez ca sunt ca o planeta,in general am nevoie de cel putin un soare in jurul caruia sa gravitez.Nu si acum cand un singur soare imi e suficient...un soare anume,un soare catre care tind,un soare cu care as vrea sa devin un singur corp ceresc,sa ma contopesc cu razele si focul lui,si prin ardere sa ii apartin.
Momentan tu imi dictezi starea de spirit,intr-un mod logic,necesar,inevitabil dar si voit in acelasi timp.Ma simt libera si fara indoieli...din nou...pentru prima data in ultimii 4 ani...pentru prima data de cand l-am cunoscut pe stiu eu cine.Cineva care nici nu merita mentionat,desi nu ii port pica, pentru prima data am reusit sa consider ca nu a trecut prin viata mea,pentru ca asa simt...ca si cum nu am suferit acele schimbari,nu am pierdut capacitatea de a avea incredere.Nu mai am retineri...
tu mas que nadie...
De fiecare data ma gandesc inainte de toate la cei din jurul meu.Daca ei sunt multumiti atunci eu ma complac,si ma simt bine asa,am forta necesara sa suport si bune si rele.Si tu nu esti o exceptie...Cel mai probabil nu o sa citesti niciodata aceste randuri,dar nu conteaza prea mult.Poate ca totusi e bine ca nu le vei citi.Am ascultat o melodie acum putin timp si m-am gandit instantaneu la tine...SPECIAL...asta a fost dorinta ta.Nu ai idee de ce esti in stare cu adevarat.Nu ai nici cea mai vaga idee ce ai putea sa insemni pentru mine,poate banuiesti,dar nu ai date singure.As putea sa respir numai pentru tine,simpla ta prezenta imi modeleaza caracterul si sufletul,astfel incat sa iti fac toate voile,as putea sa fiu sclava ta,as putea sa fiu tot ce vrei tu sa fiu.As fii sprijinul tau,te-as sustine in fiecare clipa,as putea sa inteleg absolut orice fara sa pot sa te critic,as putea sa-ti clarific lucrurile cand esti confuz si sa te ajut sa treci peste toate.
Dar nici nu cred ca vrei acest lucru..Nu ai nevoie de asa ceva.Tot ce as putea sa simt e si pentru mine un semn de intrebare,dar stiu ca in momentul de fata tot ce vreau e prezenta ta in viata mea,indiferent cum.Pot sa fiu tot ceea ce iti doresti sa fiu...amica, amanta, confidenta, iubita. Nu conteaza atata timp cat e ceea ce vrei tu.
Special?Esti...fara nici cea mai mica indoiala.Tot timpul petrecut cu tine e special...as putea sa stau sa te privesc ore intregi.Esti atat de fascinant pentru mine...there's nothing like your smile made of sun...
Toti avem defecte si totusi eu incerc sa ti le gasesc pe ale tale.In ochii mei esti perfect...
Un drog?...imi aduc aminte de stand-up-ul lui teo in club A...m-as muta cu dealerul in casa...
Esti un drog.Dar fara consecinte nefaste...un drog pe care l-ai folosi non-stop,dar fara de care ai putea sa traiesti.Pentru ca nu pot sa fiu atat de radicala incat sa zic ca nu pot sa traiesc fara tine,ar fii penibil.Normal ca pot,si chiar cu usurinta...dar NU as vrea.Si daca tu esti persoana care cred ca esti,nu va fii nevoie.Nu am decat o singura pretentie de la tine...prietenia ta...mai mult decat suficient...in schimb iti dau tot ce sunt,cu bune si rele,mereu la dispozitia ta...
Stii...cred ca tu mai mult ca oricine meriti sa fii fericit!
Dar nici nu cred ca vrei acest lucru..Nu ai nevoie de asa ceva.Tot ce as putea sa simt e si pentru mine un semn de intrebare,dar stiu ca in momentul de fata tot ce vreau e prezenta ta in viata mea,indiferent cum.Pot sa fiu tot ceea ce iti doresti sa fiu...amica, amanta, confidenta, iubita. Nu conteaza atata timp cat e ceea ce vrei tu.
Special?Esti...fara nici cea mai mica indoiala.Tot timpul petrecut cu tine e special...as putea sa stau sa te privesc ore intregi.Esti atat de fascinant pentru mine...there's nothing like your smile made of sun...
Toti avem defecte si totusi eu incerc sa ti le gasesc pe ale tale.In ochii mei esti perfect...
Un drog?...imi aduc aminte de stand-up-ul lui teo in club A...m-as muta cu dealerul in casa...
Esti un drog.Dar fara consecinte nefaste...un drog pe care l-ai folosi non-stop,dar fara de care ai putea sa traiesti.Pentru ca nu pot sa fiu atat de radicala incat sa zic ca nu pot sa traiesc fara tine,ar fii penibil.Normal ca pot,si chiar cu usurinta...dar NU as vrea.Si daca tu esti persoana care cred ca esti,nu va fii nevoie.Nu am decat o singura pretentie de la tine...prietenia ta...mai mult decat suficient...in schimb iti dau tot ce sunt,cu bune si rele,mereu la dispozitia ta...
Stii...cred ca tu mai mult ca oricine meriti sa fii fericit!
miercuri, 18 martie 2009
Din nou...ciudat...
Cred ca toti am suferit la un moment dat...unii mai putin...altii mai mult.Dar pentru fiecare propria suferinta e mai grea si mai apasatoare,ne face sa ne simtim mizerabil...propria suferinta e mai amara decat toate suferintele din lume.Oare de ce?
Am trecut si eu prin destul de multe,am inghitit si m-am lasat calcata in picioare.Nu dau vina pe viata...singura vinovata sunt eu si propria mea slabiciune.Am fost mereu pesimista,cum sa ma mai gandesc la fericire? E ceva subiectiv.Nu e una din dorintele mele arzatoare,daca ma simt impacata Si uite ca totusi de mai bine de o saptamana am zambetul pe buze,un zambet pentru care ma priveste lumea ciudat pe strada.
Putem sa depasim orice...cred.Raman amintirile dar cu timpul isi pierd din greutatea cu care ne apasa.
Incerc sa zambesc,azi mi-e usor,sunt iar persoana care am fost,mereu o ranjita,mereu binedispusa.Asa cum ma vedeau toti,era imaginea mea,mereu vesela si binevoitoare.Pierdusem acel sentiment de pace,pierdusem puterea de a vedea roz viata.
Nu stiu daca sunt fericita...nu cred ca fericirea e de vina...Nici acum,chiar daca zambesc nu am pretentia de a gasii fericire.Dar tot ce am e suficient,cativa prieteni,care pot fii numarati pe degete,o persoana draga mie care mi-a fost mereu alaturi,my bbf,best best friend,cea mai tare,si pe care regret doar ca nu are o prezenta mai mare in viata mea!Am facultatea care ma tine destul de ocupata.Nu ma gandesc la ce va sa fie,nu am nevoie de certitudini.Imi e mai mult decat suficient adevarul prezentului.Numai D-zeu stie ce-mi rezerva viitorul...bine poate ca nu stie decat D-zeu...:))
Nu sunt inchisa la posibilitati,desi nu cred in iubire,nu apartine realitatii.Nu mai vreau o minciuna in viata mea.Nu am iubit si nu cred ca pot,si e ok.
Invat sa apreciez ce e real in viata mea si sa visez cu ochii deschisi.Nu mai incerc sa schimb ceva,sunt o aiurita.Cea mai zapacita persoana din lume!
Si iar postez tampenii...
Am trecut si eu prin destul de multe,am inghitit si m-am lasat calcata in picioare.Nu dau vina pe viata...singura vinovata sunt eu si propria mea slabiciune.Am fost mereu pesimista,cum sa ma mai gandesc la fericire? E ceva subiectiv.Nu e una din dorintele mele arzatoare,daca ma simt impacata Si uite ca totusi de mai bine de o saptamana am zambetul pe buze,un zambet pentru care ma priveste lumea ciudat pe strada.
Putem sa depasim orice...cred.Raman amintirile dar cu timpul isi pierd din greutatea cu care ne apasa.
Incerc sa zambesc,azi mi-e usor,sunt iar persoana care am fost,mereu o ranjita,mereu binedispusa.Asa cum ma vedeau toti,era imaginea mea,mereu vesela si binevoitoare.Pierdusem acel sentiment de pace,pierdusem puterea de a vedea roz viata.
Nu stiu daca sunt fericita...nu cred ca fericirea e de vina...Nici acum,chiar daca zambesc nu am pretentia de a gasii fericire.Dar tot ce am e suficient,cativa prieteni,care pot fii numarati pe degete,o persoana draga mie care mi-a fost mereu alaturi,my bbf,best best friend,cea mai tare,si pe care regret doar ca nu are o prezenta mai mare in viata mea!Am facultatea care ma tine destul de ocupata.Nu ma gandesc la ce va sa fie,nu am nevoie de certitudini.Imi e mai mult decat suficient adevarul prezentului.Numai D-zeu stie ce-mi rezerva viitorul...bine poate ca nu stie decat D-zeu...:))
Nu sunt inchisa la posibilitati,desi nu cred in iubire,nu apartine realitatii.Nu mai vreau o minciuna in viata mea.Nu am iubit si nu cred ca pot,si e ok.
Invat sa apreciez ce e real in viata mea si sa visez cu ochii deschisi.Nu mai incerc sa schimb ceva,sunt o aiurita.Cea mai zapacita persoana din lume!
Si iar postez tampenii...
Tú más que nadie mereces ser feliz
Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar
Y aunque hayas sido un extranjero
hasta en tu propio país
Si yo te digo ¿Como dices tu?
Tu aún dices ¿Que decis?
Y lloras de emoción oyendo un bandoneón
Y aunque parezcas despistado con ese caminar pausado
Conozco la razón que hace doler tu corazón
Por eso quise hacerte esta canción
Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar
Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar
Y aunque hayas sido un extranjero
hasta en tu propio país
Si yo te digo ¿Como dices tu?
Tu aún dices ¿Que decis?
Y lloras de emoción oyendo un bandoneón
Y aunque parezcas despistado con ese caminar pausado
Conozco la razón que hace doler tu corazón
Por eso quise hacerte esta canción
Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar
duminică, 15 martie 2009
Am sa vin intr-o seara cu zapada curata
Sa-ti astern la fereastra broderie de alb,
Prin perdelele grele am sa-ti fac strecurata,
O soapta dulce pe o creanga de brad.
Am sa-ti cern peste ochi floare alba de luna
Ca sa-ti apere gandul si parerea de rau,
Ai s-auzi prin zapezi clopoteii cum suna
Si cum cade lumina peste sufletul tau.
Voi ramane in preajma sa-ti ascult rasuflarea,
Si la miez de noapte am sa-ti depan povesti,
Ochilor care dorm sa le mangai culoarea,
Si sa plang fericita ca mai sunt ca mai esti.
Dar de n-ai sa ma vezi niciodata prin preajma
Sa-ntelegi ca zapada nu-i destul de curata,
Si s-astepti ochii mei peste tine sa astearna
O zapada de lacrimi cum n-a nins niciodata!
Sa-ti astern la fereastra broderie de alb,
Prin perdelele grele am sa-ti fac strecurata,
O soapta dulce pe o creanga de brad.
Am sa-ti cern peste ochi floare alba de luna
Ca sa-ti apere gandul si parerea de rau,
Ai s-auzi prin zapezi clopoteii cum suna
Si cum cade lumina peste sufletul tau.
Voi ramane in preajma sa-ti ascult rasuflarea,
Si la miez de noapte am sa-ti depan povesti,
Ochilor care dorm sa le mangai culoarea,
Si sa plang fericita ca mai sunt ca mai esti.
Dar de n-ai sa ma vezi niciodata prin preajma
Sa-ntelegi ca zapada nu-i destul de curata,
Si s-astepti ochii mei peste tine sa astearna
O zapada de lacrimi cum n-a nins niciodata!
miercuri, 4 martie 2009
Increderea ar trebui oferita celor care merita,si mult prea putini sunt aceia.Oferim cea mai mare incredere iubitului sau iubite,dupa care urmeaza increderea oferita prietenilor.Si in ciuda acestui fapt,atunci cand un prieten iti inseala increderea te simti mult mai tradat decat in cazul in care te inseala partenerul.In acest al doilea caz,cand tradatorul este iubitul/iubita fiecare se consoleaza cu ajutorul prietenilor. Sa te simti tradat e un sentiment amar,pentru ca iti ataca orgoliu,te face sa te simti folosit si capacitatea de a avea incredere in cei din jur scade.Ce-ar fii sa combinam cele 2 situatii? Ce mai ramane din increderea de care suntem capabili cand iubitul sau iubita te inseala cu un bun/buna prieten/prietena? Frumoasa situatie...
Cel mai rau e atunci cand suntem mintiti,mai rau e cand noi suntem ultimele persoane care afla.Si totusi fara sa mintim nu am putea trai,minciuna e la fel de necesara ca si adevarul in unele cazuri(doar parintii nu trebuie sa stie tot ce facem,nu?)...
Uneori alegem sa fim sinceri,sau poate ca suntem sinceri cu anumite persoane si ne trezim acuzati ca am fost falsi.Si asta din partea unor persoane in care avem incredere.Si in acest caz ne simtim tradati,pentru ca e o lovitura la care nu ne asteptam...
Daca vrem si consideram ca anumite persoane ne sunt prieteni,trebuie sa oferim incredere si sa primim incredere.In momentul in care iti acuzi un prieten de minciuna si de falsitate,doar din paranoia si fara fapte exacte,sau doar din interpretarea unor fapte dupa cum ne pik pe moment,si nu ii oferi incredere,mai ai dreptul de a spune ca ai vrut sa fii prieten cu persoana respectiva?E aberant si foarte ipocrit!
Cel mai rau e atunci cand suntem mintiti,mai rau e cand noi suntem ultimele persoane care afla.Si totusi fara sa mintim nu am putea trai,minciuna e la fel de necesara ca si adevarul in unele cazuri(doar parintii nu trebuie sa stie tot ce facem,nu?)...
Uneori alegem sa fim sinceri,sau poate ca suntem sinceri cu anumite persoane si ne trezim acuzati ca am fost falsi.Si asta din partea unor persoane in care avem incredere.Si in acest caz ne simtim tradati,pentru ca e o lovitura la care nu ne asteptam...
Daca vrem si consideram ca anumite persoane ne sunt prieteni,trebuie sa oferim incredere si sa primim incredere.In momentul in care iti acuzi un prieten de minciuna si de falsitate,doar din paranoia si fara fapte exacte,sau doar din interpretarea unor fapte dupa cum ne pik pe moment,si nu ii oferi incredere,mai ai dreptul de a spune ca ai vrut sa fii prieten cu persoana respectiva?E aberant si foarte ipocrit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)