De multe ori am senzatia ca nimic nu e real...nu intr-un sens rau...ma simt de parca as trai intr-un vis,totul fiind subiectiv...Too good to be true...is it really?
Nu ma plang...nu e rau...nu e rau deloc.As vrea sa fie totul un vis,dar sa nu ma trezesc niciodata.As vrea sa fie totul un vis constient,acel tip de vis in care stii ca visezi si il poti controla,acel tip de vis in care iti poti indeplini dorinte.Si nu am decat o singura dorinta,o dorinta umana si umanizata...dorinta mea e o persoana...o persoana anume.
Surreal!Asa e totul in jurul meu...nu reusesc sa realizez cu totul ceea ce simt,nu reusesc sa pot sa gandesc pe moment,sa analizez.Nu ca as fii fost vreodata o persoana pragmatica,dar oricum am pierdut chiar si ultimul gram din aceasta calitate(sau defect?!?)...
Nu am iubit niciodata...nu cred in iubire,pentru ca imi pare ceva nerealistic,ceva inventat.Sau poate nu am avut ocazia sa iubesc,nu am intalnit pe cine trebuie.Daca nu am iubit nu inseamna ca sunt inerta...am simtit alte tipuri de sentimente,nu dau exemple....
Incep sa imi doresc sa iubesc,sau sa pot iubi.As vrea sa invat,sa simt cum e.Fara happy ever after...fara promisiuni ce nu au garantie,fara asteptari.Sa iubesc si atat...Sa cunosc sentimentul,euforia...As vrea sa te iubesc pe tine,e totusi prima data cand am senzatia ca ar fii cat de cat posibil,prima data in viata mea cand am cunoscut pe cineva care merita sa fie iubit.
Da,as vrea sa te iubesc...dar nu stiu cum...nu am idee.Oare e ceva ce se poate invata?Chiar nu am habar...
Oare pot sa te iubesc?...Am stabilit ca meriti din plin acest lucru..Vreau sa cred ca sunt in stare sa iti pot oferi ceea ce meriti.Dar nu vreau reciprocitate.NU!...Nu vreau sa fiu iubita...sau mai bine zis nu vreau sa ma iubesti tu!Da...nu vreau iubire din partea ta,in primul rand nu as avea nevoie sa imi intorci sentimentele pentru a te iubi si in al doilea rand nu merit iubirea ta,nu cred ca merita cineva iubirea ta!...cu atat mai putin EU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu