Totul in jurul nostru este alcatuit din povesti,ochii nostri le urmaresc,urechile noastre le aud,mintea si inimile noastre le simt.
Povestile sunt tesute de timp intr-un mod firesc sau fortat,lasa urme adanci sau trecatoare,iar fiecare poveste poate fi rezumata prin inceput,cuprins si incheiere. Inceputurile pot fi oarecum generalizate,finalurile sunt fericite sau triste,pot pune un punct clar sau pot lasa loc unor continuari.Cuprinsul este cel care variaza si ale carui consecinte le resimtim in mod variat.
Asa este si povestea urmatoare,din trei parti,cu doua personaje principale care si-au intersectat pentru o perioada drumurile.
Nu as putea sa clasific sau sa descriu o astfel de poveste ca fiind trista sau nu,frumoasa sau nu,per total.Pot spune ca are un inceput inedit,un cuprins frumos si un sfarsit pe cat de trist,pe atat de jalnic si aberant.
Rezumatul ar putea descrie cred relatiile in general,unde niciodata nu exista egalitate,balanta se va apleca mereu pe unul din brate si cred ca solutia sau ceea ce face o relatie durabila este schimbul periodic al acestei puteri de pe un brat pe altul. Pacat ca uneori orgoliile nu lasa loc de compromisuri....
Ai prins un fulg,din gerul iernii,in palma ta-nghetata si l-ai privit cu drag. Nu te gandesti ca palma-i rece doar pentru putin si sangele tau cald il va face sa dispara cand inima ta va bate cu putere privindu-l. Lasi lacrimi sa mai cada si sa-ti imbrace obrajii cu fulg din fulg sa-ti tesi povestea de iubire. Ai ridicat privirea,e drept ca ninge,dar iarna nu tine decat 3 luni. Ai primit frigul,si i-ai iubit neindemanarea si duritatea. Si ce pacat ca gerul nu are suficienta putere sa-nghete timpul. Sa stai in loc atunci cand linistea interioara iti insenineaza ziua si parerile de rau. Un fluture de gheata,rece si nepasator,nu poti privi lumina alba si sa-i rezisti,nu vrei,cand ai nevoie sa inchida-n tine intunericul acumulat de vreme. Nu iti e dor de soare, nu vrei culori si viata. In albul zapezii ti-ai pus sperante. Lumina e alcatuita din toate culorile lumii,n-ai cum sa duci dor de verde,rosu si albastru...
Dar daca frigul iti ia si ultima rasuflare, nu mai poti decat sa inchizi ochii, sa intorci spatele si sa intri in casa. Asteptam primavara si spunem adio iernii din spatele geamului,de langa foc,din singurul loc unde nu te mai poate ajunge si chema inapoi.
Adio alb! Revino soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu