Quote...

"Uite care-i propunerea,nu suntem impreuna,nu suntem combinati,nu sunt nimic pentru tine,fara sentimentalisme si porcarii din aceeasi categorie.E ceva pur fizic,daca o s fie sex,o s fie sex protejat...de fapt nu e nevoie nici sa vorbim...prieteni cu beneficii...atat!ok?"
In prima faza te gandesti,wow,ce baiat nu ar vrea sa auda cuvintele astea in gura unei tipe...intrebarea mea numarul 1? Cum ar reactiona daca ar fi pusi in fata faptului? Din cati baieti cunosc,primul meu instinct e sa spun ca toti ar raspunde afirmatic.Fara nici un moment pierdut d gandire,fara nici o secunda irosita in plus.Intrebarea mea numarul 2?? Daca as fi pusa eu in fata faptului,as avea tupeu sa rostesc aceste cuvinte,cu siguranta ca nu as fi refuzata? Greu de zis.Cred ca ramane la nivelul unei fantezii,inca una adunata la gramada.E ciudat cum evolueaza viata,acum 2 ani traiam cu alta intrebare: cum ar reactiona un tip daca l-as saruta pe neasteptate,si incercam sa imi fac curaj,nu era un sarut chiar din senin,pt ca el deja imi facuse aceeasi faza si eu doar vroiam un simplu repeat.Din nefericire nu am gasit niciodata tupeul necesar.Nu sunt genul care sa initieze astfel de situatii inedite si surprinzatoare,care aduc putina adrenalina,dar nici nu sunt genul care sa refuze daca initiatorul e cealalta persoana.Si imi pare rau putin...pentru ca in viata de multe ori daca vrei sa ai un lucru facut bine trebuie sa il faci tu insati/insuti,e greu,ai nevoie de curaj,dar e necesar.Ma am exemplu pe mine,pentru ca simt ca am pierdut prea multe lucruri astfel,asteptand ca ele sa mi se intample de la sine si fara nici un impuls.Nu ma plang,nu zic ca nu am avut noroc chiar si in "lenea mea",pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le-m dorit chiar s-au intamplat de la sine,mai devreme sau mai tarziu (mai mult mai tarziu si de asta zic ca e muult mai bine mai devreme).Pacat ca putinele parti ale imaginatiei mele care nu s-au implinit cantaresc inzecit in comparatie cu cele care s-au implinit.Asa ca stau si ma intreb cum as putea sa fac rost de curajul necesar? De unde fac rost de mai multa incredere in mine insami? Baieti,merita sa incerc,macar de dragul unui experiment,ce am citat mai sus intre ghilimele?...cred ca raman cu un semn de intrebare deasupra capului...
"Prieteni cu beneficii",sau,cum am auzit recent la un amic,o expresie putin mai vulgara,din perspectiva fetei implicate,"fuck-friends".Eu,personal,o prefer pe prima.Nu am incercat aceasta experienta,nu sunt impotriva,dar consider ca e destul de greu de intretinut o astfel de relatie.Pentru ca e nevoie de foarte multa incredere reciproca.E aproape imposibil sa apara sentimente,romantice,sau poate putina gelozie sau remuscari,si cel mai probabil acestea apar doar la una din cele doua parti implicate (eu as paria pe partea feminina).Totul s-ar complica,mai devreme sau mai tarziu,si ceea ce se vrea extrem de simplu la inceput,ar provoca foarte multe dureri de cap.Nu e necesar...Teoria se va bate mereu cap in cap cu practica,in orice situatie si in orice domeniu.Practica cred ca deja am explicat-o,teoria sta in felul urmator:se presupune ca fiecare avem anumite nevoi fizice iar aceasta varianta ar suplini totul,in lipsa de altceva,fara dureri de corason sau alte stresuri.Pentru ca DA,in teorie,aceasta este varianta perfecta pt a satisface ambele parti,si DA,ar functiona,daca omul nu ar fi o persoana imperfecta de cand a aparut pe suprafata pamantului.Ca toate incercarile noastre de a atinge starea de fericire,acele stupide endorfine care fac viata mai roz,si aceasta situatie va continua sa fie incercata de noi,mai ales de cei tineri.Poate ca daca am fi mai maturi ar fi mai usor de intretinut,numai ca cei care deja s-au maturizat cauta ceva mai mult si nu mai sunt interesati de aceasta perspectiva.Asa ca ne ramane noua,celor cu varsta intre 15-25 de ani (e pacat cat de mult a coborat limita de varsta...trist dar adevarat). Tot noi ne batem capul si cu consecintele,dar suntem tineri,si avem puterea sa trecem peste.Si asa ne indragostim zi de zi de persoane nepotrivite,varsam lacrimi inutile si suferim,in egala masura,fete sau baieti, iar noi,fetele,cu toate ca lumea si-a schimbat putin conceptiile si femeia s-a emacipat,vom visa mereu la un "Fat-frumos,pe un cal alb" care vine in ajutorul printesei aflate la ananghie,cu toate ca a devenit prea penibil ca sa mai recunoastem...