Incertitudine...

Inchizi ochii si respiri adanc.Esti singura si poti ofta in voie.Oftezi pentru ca vrei mai mult,si pentru prima data in viata ta ti-ai pierdut toata siguranta.Tu nu stii ce sa mai faci si el nu stie ca existi,sau pur si simplu nu ii pasa.Iti tremura mainile pentru ca ochii iti lacrimeaza si-ai vrea ca totul sa dispara.E penibil si constientizezi si tu cat de ironic e totul,dar e peste puterile tale sa schimbi ceva.Vrei curaj macar sa fii tu insati,si te pierzi in speranta ca norocul te va ajuta ca altadata.Diferenta e ca de data asta ghinionul ar durea mai mult decat poti indura.Dar speri,visezi si zambesti in continuare,fals si amar,acum cand realitatea iti joaca festa vietii tale.Ce vrei de fapt? Sa-i spui ce simti? Sa-ti iei povara de pe suflet? Dar ce-ai putea sa-i spui ca sa il opresti macar o secunda sa te asculte? Cand adevarul e ca nu poti descrie in cuvinte nici macar o parte din visul nou trait de tine. Cand adevarul e ca piedestalul pe care sta el e mai sus decat poti ajunge tu. Cand el e doar un om si totusi mult mai mult? Cand pentru el tu esti o oarecare si pentru tine el nu-i pamantean? Iti plange sufletul si-ai vrea sa risti,dar riscul pare mult prea mare. Si nu-l cunosti,iti repeti intr-una ca e doar o iluzie,poate vei reusi sa iti revii. Crezi ca nu esti suficient de buna pentru el,iar sentimentul de inferioritate te face pesimista. Dar asta nu te opreste sa visezi. Astepti cu nerabdare noaptea unde in vise ti-e aproape,unde frica dispare in mod inconstient,acolo unde el iti zambeste numai tie.Pentru ca doar acolo el exista numai pentru tine!