Revin la realitate,pierduta intr-un vis in timp real.Timpul? Nu trebuia oare sa ma ajute sa uit?Oare nu timpul vindeca orice rana? Pare mai degraba sa fii prins ciuda pe mine,facandu-ma exemplul contrar ce confirma o regula.Realitatea s-a indepartat de mine prea mult,poate ca totusi eu sunt de vina.Balonasul in care sunt inchisa cu toata lumea mea imaginara nu poate cuprinde si timpul,uitarea,cu atat mai putin ceva real si cu picioarele pe pamant.Asa ca inchid de fiecare data ochii si respir adanc,aducandu-mi aminte de tine,si amintirea ta nu-si pierde claritatea.Pentru ca amintirea ta e formata doar din senzatii,din ce m-ai facut sa simt.Nu am de la tine nici o imagine vizuala,am observat ca asta se uita cel mai usor...Asa ca raman cu dorul si timpul trece pe langa mine si nu reusesc sa numar zilele care fug mai rapid decat clipele.cate sute de ore au trecut de cand nu am mai vorbit?Ai disparut!Si hey!Asta-i viata,trecem peste...dar ce facem cu gustul amar ramas?