De multe ori mi s-a cerut sa ma descriu.Si de fiecare data am ramas fara cuvinte pentru ca eu am considerat mereu ca trebuie sa lasam la latitudinea celorlalti propria noastra imagine.Dar am ajuns intr-un punct in care a trebuit sa ma reinventez si pentru asta a fost nevoie de a ma intelege.Asa am realizat ca nici eu nu aveam prea mare idee despre cine sunt cu adevarat.Si mi-am pus intrebare ceilalti cum ma percep?...N-am stiut ce sa raspund.Asa ca am hotarat sa o iau incetul cu incetul.
Cine sunt eu? O persoana normala...prea normala cred.Daca ma intalnesti pe strada cel mai probabil nu o sa ma observi pentru nu am nimic deosebit,nu ies cu nimic in evidenta pentru ca nu-mi place sa fiu in centrul atentiei.Multe persoane au ceva deosebit,mersul,rasul...poate felul in care privesc,o anumita siguranta de sine.Eu nu.M-as simti penibil daca s-ar opri privirile asupra mea.
Am inceput sa cred ca sunt poate una dintre cele mai naive persoane in viata.Realizez ca traiesc cu impresia ca toti sunt iertatori si buni si nimeni nu ar face rau voit nimanui.Am incercat sa schimb acest lucru dar nu prea reusesc.Desi am suferit destul de mult,zic eu,din cauza ipocriziei si falsei prietenii.Sunt genul de persoana care crede aproape tot ce i se spune.Deci sunt naiva peste poate.Nu e bine! ...Cel putin stiu ca nu e bine...Degeaba,daca nu ma schimb.
Ceea ce nu pot sa spun e daca sunt optimista sau pesimista.Variez mult intre cele 2 stari,sunt o persoana foarte nehotarata si destul de fricoasa! Na! Am recunoscut.Incercam sa imi tot repet in gand ca sunt puternica,ca stiu ce vreau de la viata...Dar adevarul e nu ma gandesc la consecinte niciodata,traiesc prea mult in prezent.Cred ca am nevoie de o persoana care sa se gandeasca la viitor si care sa imi fie alaturi! Sper ca am gasit pe cine trebuie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu