Despre timp...

Se spune ca timpul le rezolva pe toate.Timpul te ajuta sa uiti.Poate ca asa e,timpul vindeca ranile,mai repede sau mai greu.E simplu,ajungem sa uitam sau cel putin se inchid ranile si nu mai dor amintirile.Desi uneori nu avem rabdarea suficienta.E ciudat cum se intampla totul...si uneori nu putem sa credem ca nu vom mai suferi si totul pare fara solutie.Asa am ajuns sa iertam fara sa uitam,si asa nu putem sa trecem niciodata peste si sa mai dam o noua sansa cursului ce a trecut,nu mai suntem in stare sa il repetam.De multe ori e bine ca se intampla asa,pentru ca putem sa ne dam in schimb sansa de a incerca ceva nou,de a lasa persoane noi sa intre in viata noastra si nu ramanem blocati intr-un cerc vicios...cercul propriilor noastre amintiri amare si ganduri suferinde.Altfel,daca am reusi sa uitam si sa incercam din nou aceleasi lucruri am cominte aceleasi greseli si nu am invata sa fim fericiti niciodata.Asa ca ne raman amintirile sa ne ajute sa continuam p un curs nou.Desi de multe ori comitem aceeasi greseala de mai multe ori si suferim de fiecare data mai mult si ne agatam de speranta ca "de data asta va fii diferit".Si niciodata nu e.Viata nu e atat de permisiva!Raman amintirile care mai ies la suprafata din cand din cand pt a ne scufunda intr-o lume ce parea uitata si de care ne aducem aminte cu un gust dulce sau amar,asa cum sufletul nostru prefera,asa cum cicatricile lui ii permit!