Nu stiu de ce nu reusesc niciodata sa strang tupeul necesar pentru a face in anumite momente lucrurile pe care le vreau.Si vorbesc aici de lucruri pe care mi le doresc poate mai mult decat orice la momentul respectiv.Si asa raman blocata in anumite clipe,mai mult muscandu-mi buzele si oftand adanc.Sunt clipe perfecte,pe care nu reusesc sa le imortalizez in nici un fel,desi incerc,raman cu un regret ipotetic...
Vorbesc de multe ori mai mult decat ar trebui,si incerc sa ma inteleg in primul rand eu pe mine,inainte de a ma face inteleasa.Adevarul e ca nici eu nu m-am descoperit inca,asa ca nu e posibil sa ii las pe cei din jur sa ma descopere.Nu stiu daca sunt o persoana controversata sau complicata,dar inca ma zbat sa fiu normala.Nu zic ca vreau sa fiu ca toti ceilalti,doar as vrea sa pot scapa cel putin in anumite momente de senzatia ca nu apatin locului,ca sunt in plus,ca nu ma pot adapta.Mi s-a spus ca sunt o tipa foarte sociabila,dar nu e deloc asa,e doar incercarea mea de a fii sociabila,si pare ca exagerez.Obisnuiesc sa dramatisez prea mult,las senzatia ca nu ma intereseaza parerea celor din jur,si pe de o parte asa si e.Diferenta e ca ma lupt din rasputeri sa nu deranjez pe nimeni cu persoana mea,si ma lupt sa scap de dorinta de a fii acceptata.Poate ca totusi au existat persoane care au reusit sa ma inteleaga partial,si am fost flatata cand mi s-a spus odata ca sunt o persoana pe care nu te poti supara.Da,imi place sa nu deranjez,sa nu fac pe nimeni sa se simta prost,pentru ca ma gandesc inainte de a zice sau a face ceva la un singur lucru: daca mi s-ar intampla mie,cum m-as simti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu