...si toate sunt uitate....
Nu imi vine sa cred uneori cat de usor poti trece uneori peste esec si peste dezamagiri...Zambesc acum,si zambesc sincer,si nu pot crede ca sunt aceeasi persoana ca in urma cu 3-4 zile...Si asta pentru ca uneori viata ne ajuta cu o speranta,fie ea cat de mica,e tot atat de stralucitoare!E ca un vis implinit,dar pe care nu l-am visat,un nou gand liber purtat in suflet,revenirea la o stare de bine aproape permanenta,cu suflul nou de curaj in infruntarea a ceea ce vine,impulsionat de ambitie si de optimism.Un roz permanent,care se simte dulce si la gust,in miros de roze si sunete calde in fundal...o fericire provizorie care tinde spre permanenta,acel ceva ce te linisteste si te ajuta sa adormi mai usor seara.Cu amintirea cruda a zambetului jucaus si a privirilor indraznete,cu inocenta aparenta a unui copil si vraja momentului perfect care inca isi mai lasa simtita amprenta de recent...E cald de calm si plin de vise,cu fluturasi blanzi in stomac,nu m-am gandit la tine niciodata asa,nu mi-am permis sa ma gandesc,si nici nu se simtea dorinta,dar striga din subconstient....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu