De multe ori ma trezesc visand cu ochii deschisi,visandu-mi dorintele,asa imi mentin sperantele si asteptarile,si colorez viata in roz,sau macar ii dau o mica reflexie de fericire,sau pace si liniste.
Problema e ca visez cam des,si incep sa cred ca visele mele tind mult prea sus decat ar trebui,si de multe ori mi se frang aripile si cad,cad la nesfarsit,intr-un abis continuu,pana cand alt vis imi reda aripile pentru a tinde spre cer.
Asa ca visele sunt ce am mai de pret,sunt ale mele,pline de sperante si temeri,dorinte ascunse,vise in care sunt libera in gandire,fara frica prejudecatilor,pot sa fiu inocenta sau perversa,naiva sau versata,sunt iubita,sunt urata,sunt tot si cum vreau eu sa fiu...Cand inchid ochii indraznesc mai mult decat merit,cand inchid ochii sunt in lumea mea mica si imperfecta,o lume in care te simt pe tine,in care ma iubesti,sau doar esti al meu,numai pentru mine!
Sunt vise cu care ma hranesc zi de zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu