joi, 9 octombrie 2008

povesti cu zane...

"Fiinta care traieste marea iubire,trece printre oameni ca o naluca posedata de viata cea noua care pulseaza in ea.Marea dragoste inseamna prezenta continua,un dialog al sufletelor care se gasesc intr-o suprema imbratisare,indragostitii duc cu ei o parcela de divinitate.
Marea iubire,iubirea,inseamna contemplatie,adica contopirea cu toate fibrele sufletului tau pe care il simti palpitand in tine ca o pasare maiastra ranita de valtoarea vietii.Iti prind sufletul in mana si il incalzesc cu dragostea mea...
Oglinzile sufletului tau mi-au prins sufletul si-l proiecteaza in intreaga fiinta.Nu Dumnezeu i-a daruit frumusetea omului,ci el singur a inventat-o,a creat-o.Numele ei e seducator si poetic.Ea este speranta omenirii,virtutea nascuta de oameni in pofida naturii,nascuta din disperarea si singuratatea in care oamenii au fost aruncati de ingeri si demoni.Ea este lumina unei noptatice luni inchipuite,cantecul sirenelor care nu se vad la suprafata marii.
Dragostea adevarata e frumoasa,vesela.Ea nu se ascunde de ochii semenilor sai,e plina de speranta.Ea inseamna frumusete si daruire,iti da puteri nebanuite,te face mai bun,mai curajos,de neinvins...si asta pentru ca dragostea nu poate fii invinsa niciodata"
Cred ca avem nevoie si de vise in lumea asta pragmatica.
Visam la basme...povesti de adormit copiii...

2 comentarii:

sam8alex spunea...

dragostea...
Dragostea începe cu mult înainte de a întâlni persoana iubită, încă din copilărie când am avut şansa să fiu iubit de mama mea şi de tatăl meu şi mai târziu când am învăţat să mă respect, să mă apreciez şi să mă iubesc aşa cum sunt.Dacă mă îndrăgostesc la prima vedere de o persoană pe care nu o cunosc, înseamnă că ea corespunde imaginii ideale pe care am construit-o în timp, în mod involuntar şi inconştient. Este masca femeii ideale sau a bărbatului ideal. Procesul de dragoste presupune abandonarea progresivă a acestui ideal pentru a-l întâlni şi recunoaşte pe celălalt aşa cum este. Dragostea la prima vedere nu este doar o iluzie care dispare atunci când ne apropiem de celălalt. Ea conţine o valoare foarte importantă, o primă etapă pe care adesea dragostea se poate construi. Când dragostea este împărtăşită, fiecare poate trece de la poziţia de "obiect al dorinţei celuilalt" la poziţia de "subiect responsabil de propriile nevoi şi dorinţe.Asadar noi corespundem unei iubiri procreate cu mult inainte fiind pana in acel moment vaduvit de lipsuri si nevoii.

sam8alex spunea...

e o chestie care am scris-o eu despre dragoste ,,,hope u like it:)