Eu sunt frunzele vestede pe ccare tu calci nepasator,nostalgia marii si roua diminetilor din flori.Eu sunt in fiecare pas al tau,exist,respir,traiesc fiecare clipa pe care tu o zidesti la malul marii,fara sa stii daca fiecare suflare a ta este si o adiere de vant.Chiar daca tu nu ma vezi,nu ma auzi,eu traiesc,exist,hranindu-ma cu fructele iubirii tale,ma luminez cu lumina ochilor tai si te urmaresc,pas cu pas,dupa zidurile noptii,pentru ca eu...eu...
Cum totul are un final,incerc sa il ating.Tu ramai ceea ce esti:un vis frumos cu acelasi sens,pe un drum ce duce spre iubire,dar care nu ajunge niciodata la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu